duminică, 16 decembrie 2012

BOGAT SAU SARAC?

BOGAT SAU SARAC?

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul
sa-si petreaca o noapte la o
familie foarte saraca, cu scopul de a-i arata
acestuia realitatile vietii
oamenilor care nu au bani.

La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe
copil despre ceea ce crede in
privinta experientei traite, iar acesta i-a
spus:
"Tata, a fost o experienta foarte buna.

Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au
patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg, noi
avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si
luna, noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au
padurea intreaga. Ei au prieteni adevarati care ii iubesc,
noi avem doar relatii superficiale, oameni interesati de
avantaje."
Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul
incheia:
"Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce
saraci suntem!"

Pentru tine, prietenul meu drag: Cand masuram
ceea ce avem, rezultatele sunt perceptia noastra despre
viata.

Daca avem dragoste, prieteni, sanatate,
simtul umorului si gandire pozitiva, avem totul in viata.
Daca apreciem oamenii pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea
ce poseda, atunci avem perspectiva lui Dumnezeu. Poti fi
bogat din punctul de vedere al lumii si foarte sarac din
punctul de vedere al lui Dumnezeu. Ceea ce conteaza si ramane vesnic este ultima varianta. Restul, azi e, maine nu
e!

Gandeste-te un moment si decide:

ESTI BOGAT SAU SARAC?"

luni, 3 decembrie 2012

LECTIA AUZULUI



Un orăşan primeşte vizita unui prieten al său dintr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
- Am auzit un greiere.
- N-AI cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! I-a spus orăşanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! A insistat săteanul.
- Asta-I o nebunie! A răspuns prietenul.

Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a
trecut
strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.

- E incredibil! Trebuie să AI un auz supraomenesc!
- Nu! A spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! A continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-MI voie să-ţi arăt.

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care Le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau AI lor.

- Înţelegi ce am vrut să spun? A continuat săteanul.

Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând  zi de zi la televizor "ştiri" politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor...
Ni se induce FRICA!
Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre)
şi ... NU ŞTIM DE UNDE ... CÂND ... ŞI CUM ...

Răspunsul este:

UITE AŞA: ascultând aşa zisele ,,informaţii", care de fapt sunt praf în urechile noastre, NE lăsăm prinşi în această capcană.

Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am  încredere  în nimeni etc.

Şi în tot acest timp, greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi ... Nu Le mai auzim !

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Pilda despre judecata

Un judecator dintr-o tara trebuia sa judece pe un bun prieten al sau. Acela savarsise o fapta rea, pe care legea o pedepsea aspru. Toti erau cu luare aminte sa vada ce va face judecatorul: daca-l pedepsea dupa lege biruia dreptatea, dar suferea bunatatea; daca-l ierta biruia bunatatea si suferea dreptatea. Judecatorul l-a osandit cu asprime la o amenda foarte mare. Dar dupa ce a rostit osanda s-a sculat de pe scaun si i-a platit amenda pentru ca i-a ramas un prieten adevarat, credincios. Astfel, judecatorul a fost si bun si drept… asa este si Dumnezeu.

marți, 20 noiembrie 2012

Patriarhul PAVLE al Serbiei


Mărturie
despre Patriarhul Liturghiei
traducere
şi adaptare: pr. Ioan Valentin Istrati
sursa: pramvir.com





Dieta Patriarhului era foarte modestă. Nu mânca micul
dejun , doar bea un ceai şi mânca o bucată de pâine. De obicei îşi pregătea
prânzul singur, făcând o mică porţie de legume. Câţiva cartofi şi ierburi pe
care le strângea singur din grădina patriarhiei. N-a mâncat aproape niciodată
cina.

Este greu să vorbeşti despre slujirea
mea la Patriarhul Pavle fără să sune că mă laud. Cunoaşterea patriarhului era
privilegiul oricui, nu numai celor care erau în preajma lui în administraţie.
Oricum era un om foarte simplu, oricine putea să-l vadă mergând prin Belgrad
sau mergând cu tramvaiul. Cel care mergea cu el devenea indignat: Preafericite,
aveţi o maşină! Însă oricând era posibil, el folosea transportul public.
19 ani am fost intendent al
patriarhului Pavle, până în ultima zi.  În timpul primatului său, am avut
diferite funcţii: prefesor de drept la Facultatea de Teologie din Belgrad,
profesor de omiletică şi de rusă la Seminar, pentru 9 ani am fost responsabil
la Biblioteca Patriarhală, 10 ani am fost secretar la Curţii Eclesiastice (…).
Patriarhul nu mi-a dat imediat binecuvântarea
pentru preoţie. Am fost diacon timp de 14 ani, ceea ce era normal la el. Nu era
niciodată grăbit în ceea ce priveşte hirotonia. Aştepta timpul potrivit pentru
orice persoană.
Dieta Patriarhului era foarte
modestă. Nu mânca micul dejun , doar bea un ceai şi mânca o bucată de pâine. De
obicei îşi pregătea prânzul singur, făcând o mică porţie de legume. Câţiva
cartofi şi ierburi pe care le strângea singur din grădina patriarhiei. N-a
mâncat aproape niciodată cina.
Aşa a trăit mulţi ani, şi eram uimiţi
cum putea să se mişte şi cum organismul lui putea suporta să nu mănânce aproape
nimic. Dar era clar că era un om al lui Dumnezeu, trăgându-şi puterea, duhul
voios şi înţelegerea oamenilor din Sfânta Liturghie.
El înţelegea pe toţi perfect, de la
micii copii de pe stradă care veneau şi-l trăgeau de mânecă până la preşedinţii
diferitelor naţiuni.
Patriarhul Pavle slujea zilnic
Liturghia. Singurele excepţii erau zilele când era în călătorie sau era bolnav.
Era foarte greu să ţii pasul cu el, pentru că se trezea foarte devreme, pe la 4
dimineaţa, şi slujea Dumnezeiasca Liturghie la patriarhie la 5.
Aşa era şi când avea 80 de ani, aşa a
rămas când a împlint 90. Îşi spunea pravila de rugăciune o oră şi apoi venea la
biserică. Slujeam cu el şi uneori eram obosiţi, căci treburile de la patriarhie
erau multe şi ne culcam târziu, aşa că nu prea era timp pentru somn.
Niciodată nu ne-a zis să venim la Liturghie. Programul nostru începea la 8 şi
puteam să venim la acea oră la serviciu. Dar ar fi fost ceva ciudat: noi
dormeam şi Sanctitatea Sa slujea. Aşa că am venit şi slujeam cu el.
Îmi amintesc că am călătorit la
Moscova în 2000 pentru sfinţirea Catedralei Hristos Mântuitorul, am stat la
Hotel Danilovskaya (lângă Mănăstirea Danilov). Catedrala trebuia să fie
sfinţită în ziua următoare. Aşa că patriarhul care slujea la sfinţire a doua
zi, avea o zi liberă. Însă la ora 4 dimineaţa, patriarhul mi-a bătut la uşă:
„Frate Luka, hai să slujim Liturghia undeva!”.
Nu am ştiut unde să-l duc. Am mers la
una din bisericile din Mănăstirea Danilov, unde pe la 5, călugării se pregăteau
pentru slujbă. Au fost foarte surprinşi să ne vadă.
Le-am spus: „Preafericitul Pavle vrea
să slujească Liturghia. Unde îi sunt veşmintele? au zis ei. Nu le are cu el,
pentru că le trimisesem deja la Catedrala hristos Mântuitorul. Însă dacă aţi
putea să ne daţi un set de veşminte preoţeşti, ar fi bine”.
Au găsit veşminte pentru noi,
Patriarhul Pavle şi-a pus veşminte preoţeşti şi a slujit ca un simplu preot.
Cred că acei monahi erau uimiţi cum un patriarh îmbărăcat în preot slujeşte în
biserica lor.
Predica în fiecare zi. Multe dintre
predicile sale au fost transcrise şi publicate.
Îşi dedica mult timp consilierii. O
zi de lucru a patriarhului era aşa: Liturghie, ceai, şi apoi primirea
vizitatorilor. El era un călugăr, însă nu avea o viaţă monahală reclusă: nu se
închidea niciodată, ci căuta să ajungă la toţi, să-i primească pe toţi
care veneau la el. Voia ca oamenii să vină şi să vorbească cu el. Pe unii doar
îi asculta, altora le dădea sfaturi.
După slujba de seară, primea diferite
credincioase, care veneau să-i ceară sfat.  Unele femei îi arătau că aveau
contacte cu lumea cerească. Una dintre ele a spus că a avut o vedenie cu Sfânta
Parascheva (de la Iaşi) şi i-a spus ceva special. Patriarhul i-a răspuns: „Nu
ştiu ce să-ţi spun. Sunt patriarh însă mie nu mi s-a arătat”. Patriarhul a dat
de înţeles că niciun om nu trebuie să se socotească vrednic de asemenea
vedenii, ci să se comporte ca o persoană normală.
Că a fost un om extraordinar al
timpului său s-a arătat doar în ziua înmormântării sale.
Aproape un milion de oameni au umplut
străzile Belgradului şi alţi 600 000 de oameni au trecut pe la Catedrală pentru
a săruta mâna patriarhului pentru ultima oară. Coşgiugul său a rămas deschis
pentru 6 zile şi nimic nu s-a întâmplat.
Unii oameni spuneau: „Poate nu e bine
să îi fie sărutată mâna. Este bine să te pleci către patriarh, însă este o
epidemie în oraş, şi trebuie să fim atenţi”.
Un fel de gripă rea epidemică era la
putere în oraş, însă niciun om din cei 600 000 nu a raportat că a răcit.
Oamenii stăteau ca la moaşte, pentru 9 ore, însă nimeni nu s-a înghesuit.
Aşteptau să-i sărute mâna patriarhului.
Timpul va vorbi că a fost un om
extraordinar pentru vremea sa. Vom vedea ce se va întâmpla în viitor. Sperăm că
Domnul îl va face sfânt, însă e prea devreme să vorbim despre asta.
Deocamdată observăm atent ce se întâmplă la mormântul lui. Deja multe vindecări
au avut loc aici.
(mărturia Părintelui Luka
Hovakovici)

vineri, 16 noiembrie 2012

Enigme

http://debarbati.ro/food-travel/locurile-de-pe-planeta-unde-stiinta-nu-poate-face-nimic-5-locuri-misterioase-de-pe-terra-foto.html

joi, 15 noiembrie 2012

Scurt curs de Economie Comparata



SOCIALISM
Ai 2 vaci.
Una i-o dai vecinului.

COMUNISM
Ai 2 vaci.
Ti le ia statul pe amandoua si iti da in loc 2 litri de lapte.

FASCISM
Ai 2 vaci.
Ti le ia statul pe amandoua si te obliga sa cumperi lunar 80 litri de
lapte.

NAZISM
Ai 2 vaci.
Ti le ia statul pe amandoua si te impusca.

CAPITALISM TRADITIONAL
Ai 2 vaci.
Vinzi una si cumperi un taur.
Cireada se inmulteste, iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu
castigul.

CAPITALISM CORPORATIST TIP ENRON
Ai 2 vaci.
Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de
credit deschise la banca de cumnatul tau, apoi executi un schimb
datorie/creanta cu o oferta generala asociata, astfel incat recapeti cele
patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci.
Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar,
catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul
majoritar, care revinde companiei drepturile pentru toate cele sapte vaci.
Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru
inca una.
Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua
vaci.
Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul.
Publicul inghite.

CORPORATIE AMERICANA
Ai 2 vaci.
Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru.
Esti surprins cand vaca moare.
Compania de asigurari va trimite un detectiv sa ancheteze cauzele mortii
vacii.

COMPANIE FRANCEZA
Ai 2 vaci.
Faci greva, blochezi drumurile si organizezi o rascoala, pentru ca vrei
trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai 2 vaci.
Le reproiectezi, astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca
obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate ale vacii, numite Cowkemon, si le promovezi la
scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai 2 vaci.
Le reproiectezi, astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe
luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai 2 vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai 2 vaci, dar nu stii unde sunt.
Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine.
Facturezi celorlalti cheltuielile de depozitare.

COMPANIE RUSEASCA
Ai 2 vaci.
Le numeri si afli ca ai 5 vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci.
Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE CHINEZA
Ai 2 vaci.
Ai 300 de oameni care le mulg.
Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul
care a publicat cifrele reale.

COMPANIE INDIANA
Ai 2 vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE IRAKIANA
Toata lumea crede ca ai o multime de vaci.
Le spui ca n-ai niciuna.
Nimeni nu te crede, te bombardeaza si iti invadeaza tara.
Tot fara vaci ai ramas, dar acum ai democratie.

COMPANIE AUSTRALIANA
Ai 2 vaci.
Afacerile par ca merg destul de bine.
Termini ziua de lucru si mergi la o bere sa sarbatoresti.

COMPANIE NEO-ZEELANDEZA
Ai 2 vaci.
Cea din stanga e foarte atractiva.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre
ele, mai aduci personal pentru alte 5, falimentezi si dai vina pe bou.

COMPANIE GRECEASCA
Ai 2 vaci.
Te imprumuti de la Germania punandu-le la bataie.
Tai vacile si faci souvlaki.
Nu poti plati dobanda, asa ca Germania iti imprumuta alti bani.
****
****
****
****

****

O pilda a lui Socrate

Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis:
- Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai?
Auzind aceasta, Socrate zise:
- Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit “Testul celor trei.”
- Trei ?
- Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este celal adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
- Nu. De fapt doar am auzit despre el.
- E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
- Nu, dimpotriva…
- Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur.
Socrate a continuat.
- Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
- Nu, nu chiar…
In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica:
- Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!

marți, 13 noiembrie 2012

CELULA ATEE



Odată, o celulă din ficatul unui om a afirmat că omul nu există. Celelalte celule din jurul ei au fost îngrozite să audă o asemenea blasfemie.
- „Omul există şi cu asta am terminat!”, a spus una dintre ele supărată, de parcă ar fi fost sfârşitul lumii.
- „Acestea sunt basme din bătrâni. Cine mai crede aşa ceva în ziua de astăzi, când avem parte de atâtea minuni ştiinţifice… Avem medicamente, operaţii chirurgicale!”, replică celula atee.
- „Ce spui?!”, exclamă o celulă neîncrezătoare. „Medicamente cred că există. Am văzut cu ochii mei! Dar operaţii?! Aşa ceva nu mai cred…”.
- „Nu vă mint! Despre operaţii am auzit de la celulele din intestin. Ba şi o bacterie vorbea despre asta! O să vină vremea să trăim veşnic, o să ajungem pe alte organe, iar voi încă mai credeţi în
poveşti…”.
- „Eu”, zise una mai înţepată, „cred că operaţiile şi medicamentele, dacă există cu adevărat aşa ceva, vin de la om. El este cel care are grijă de noi şi vrea să ne salveze”.
- „Sunteţi nişte copii…”, zâmbi ironic celula atee. „De câte ori să vă spun: toate acestea sunt minuni ale ştiinţei, explicabile raţional, nu prostii. Nu vă duce capul deloc! Cum să existe om? Ce dovezi aveţi? L-a văzut vreodată cineva pe om?”.
- „Şi ce, mărturia sângelui nu contează?”, întrebă o celulă socotită mai înţeleaptă. „De câte ori nu am stat de vorbă cu globulele roşii, cu globulele albe… Ele vorbesc de creier, de inimă, despre nişte locuri minunate…”.
- „Eeeei, globulele albe, globulele roşii! Sunt nişte visătoare, nişte idealiste. Băgaţi-vă minţile în cap şi nu credeţi în poveşti de genul că în creier ar fi mintea absolută sau în inimă iubirea
absolută. Cum să fie? Totul e aici şi acum. Sunteţi nişte fricoase şi aveţi nevoie de o putere supranaturală care să se gândească la voi. Supranaturalul nu există, pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată”.
Aşa au continuat celulele ciondăneala zile în şir.
Celula atee era tot mai supărată pe suratele ei. Se simţea constrânsă de regulile societăţii ficatului. Voia să fie liberă, să îşi decidă singură soarta. Aşa că a început să pună la cale un plan de a scoate credinţa şi moralitatea religioasă fără sens din sufletul celulelor din jur. Voia să facă într-o zi tot ficatul ateu. Toate celulele şi toate organele să fie egale între ele, în atribuţii şi cinste. Cu multă sârguinţă, a reuşit să convertească destule celule. Plănuiau chiar să plece pe alte organe, în vizită.
Erezia aceasta a adus multă tulburare în ficat. Era mai mult decât puteau îndura celulele credincioase în om.
Într-o zi, dintr-odată, toate celulele şi-au pierdut cunoştinţa. Când s-au trezit, nu mai era nici urmă de celulă atee în ficat. Avusese loc o operaţie!

joi, 8 noiembrie 2012

CINE ESTI TU?



O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea se simti ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
- Cine esti ? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea : „Cine esti tu?"
- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana celor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomiile si ambitiile; nu sa fiti cutare si cutare - caci asa deveniti conditionati ; ci pur si simplu sa fiti.

Anthony de Mello

vineri, 26 octombrie 2012

Adevaratele valori ale vietii


În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.'' Trebuie să-ţi vorbesc'' Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei .... acea tristeţe care imi blocheaza gura ...mi-am facut curaj şi i-am spus: '' Vreau sa divorţam'' .Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:'' De ce?''. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea.Eu ştiam ca ea vroia să înţele
agă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ....a pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana! Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea ... am fost aşa de trist ... m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care aspune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi '' Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!''. Mă simnt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile .... dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita .... ideea de divorţ a inceput să devină realitate.Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor ... scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare ... am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou ... M-am întors şi am continuat să dorm. Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a " accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina ...si nici magazinul.Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat raţionamentul său a fost simplu:'' Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu terebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.'' Am fost de acord, cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere. '' Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. ... dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire''.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.'' Indiferent de ceea ce trucuri a inventat soţia ta ... spune-i ca esti al meu'' . De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea .... am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele .... Ea a închis ochii şi a spus încet:. '' Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog'' . Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.A doua zi, am fost mai relaxat ... ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea.Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat .... am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ....! M-am intrebat: "ce am făcut de am reduso, astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil .... , pentru ca urma sa ne apropia mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!. Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede.Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera.Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul,, şi a zis:'' Hainele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate ... Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie ... prea multă durere şi suferinţă.Fară să imi dau seama am atins părul ei ... fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. A, inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit ... ... Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine''. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina.Sotia mea a ramas a casa.M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări ... ea mia deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu .. e doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata.Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? '':'' Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ...... a fost pe jos ... morta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana.Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca,ea ştia că era pe moarte. ''Deci... ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorieca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. ''
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa .... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem....

vineri, 1 iunie 2012

CAPITALISMUL= EXPLOATAREA OMULUI DE CATRE OM

Chiar credeti ca merita sa va dati viata pentru locul de munca si firma la care lucrati? In mod sigur sefii de multinationale asta vor, ca voi sa produceti cat mai multi bani pt. ei, iar ei sa va rasplateasca cu un salariu cat mai mic, desi pt voi poate parea fabulos. Daca va imbolnaviti din cauza jobului, seful nu va va da prea mult concediu medical, iar daca dupa revenirea la munca nu munciti cu randamentul de dinainte de imbolnavire sunt sanse mari sa va pierdeti locul de munca. 
Deci daca lucrezi intr-o multinationala  sau o alta firma si te imbolnavesti, e posibil sa iti pierzi locul de munca daca nu mai poti munci la fel de bine.Pentru ca "managerii" capitalisti nu se uita deloc la calitatea ta de om si il intereseaza doar latura ta robotica de muncitor. 
     Nicolae Ceausescu spunea cu mult timp in urma ca definitia Capitalismului este "exploatarea omului de catre om". Cred ca este foarte adevarat .Acum, in tara noastra, banii nu se mai fac din industrie sau din  expoatari miniere. Nu se mai produce nimic, in schimb firmele din Bucuresti muncesc de zor.  Ce???    Pai expoateaza angajatii la maxim sa produca bani.   Exemple ar fi cu agentii de vanzari care au target si alearga ca cersetorii dupa clienti, pentru ca firmele la care lucreza nu sunt in stare sa le puna la dispozitie macar o baza de date cu   potentiali clienti.
Sunt tot felul de joburi pe la firme de consultanta, toate cu denumirea in engleza ca sa sune mai interesant,
tot felul de agenti imobiliari, agenti de vanzari, brokeri de asigurari,  vanzari prin call center  ...etc., toti muncesc pentru firme la care ei produc multi bani, tin firmele in spate, dar firma le intoarce spatele daca se imbolnavesc, sau daca pur si simplu nu mai dau randamentul de dinainte.
Chiar daca pare ca salariul este bun si iti ajunge ca sa traiesti decent, nu se merita sa fii sclav la vreo multinationala!

P.S. :BANCILE SI MULTINATIONALELE AU SCLAVAGIT ROMANIA!

Multinationalele va platesc, iar voi va dati viata pentru ele...


Alina Dijmărescu, fiica fostului ministru de finanţe Eugen Dijmărescu, a fost găsită moartă într-o cameră de hotel din insula Okinawa, în Japonia. Potrivit Mediafax, cauza decesului a fost un atac de cord survenit în urma activităţii profesionale extrem de intense depuse de tânără în ultimii ani. Iar cazul Alinei nu este singular.

 

Alina Dijmarescu, fiica lui Eugen Dijmarescu, gasita moarta intr-o camera de hotel din Japonia
Alina Dijmarescu, fiica lui Eugen Dijmarescu, gasita moarta intr-o camera de hotel din Japonia / FOTO: inpolitics.ro
Raluca Stroescu
Raluca Stroescu

MOARTEA Alinei Dijmărescu. EPUIZAREA la MUNCĂ a ucis-o pe fiica fostului ministru Dijmărescu
Tânăra se stabilise în Japonia încă din perioada când tatăl ei era ambasador. Manager de succes, avea două slujbe şi anul acesta ar fi împlinit 37 de ani. Cazul nu este ceva nou pentru japonezi. Încă din anii '70 ei au descoperit acest fenomen şi l-au numit "karoshi", care se traduce prin "moarte în urma suprasolicitarii de la muncă".


În 2007, în România, un prim semnal public de alarmă privind epuizarea prin muncă a fost lansat de cazul Ralucăi Stroescu. Tânăra de 31 de ani, angajata unei firme de audit din Bucureşti, a fost găsită moartă în casa sa după ce în ultimele trei săptămâni lucrase zi şi noapte la un proiect important.


Deşi s-a spus că tânăra ar fi suferit de diabet sau anorexie, prietenii ei au susţinut că munca intensă a ucis-o. Raportul medico-legal anunţa că Raluca Stroescu a murit ca urmare a unor tulburări cardiace, pe fondul unei scăderi accentuate a greutăţii.


Trei ani mai târziu, Ramona Cîciu, în vârstă de 34 de ani, a murit la serviciu în urma unui stop cardiac, familia ei susţinând că a fost ucisă de stres şi epuizare. Mamă a doi gemeni, a făcut stop cardio-respirator la birou, în faţa calculatorului.


Medicii de pe Ambulanţă sosiţi la faţa locului au reuşit să o resusciteze după câteva zeci de minute, timp în care pacienta a fost ventilată artificial. La spital a fost operată pe creier dar după două zile, femeia a murit, pe 13 martie 2010. Ramona lucra ca programator la o firmă din capitală.


Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/moartea-alinei-dijmarescu-epuizarea-la-munca-a-ucis-o-pe-fiica-fostului-ministru-dijmarescu_948538.html#ixzz1wZA1Ng00

marți, 28 februarie 2012

Ce e facebook?

Acest mesaj este adresat tuturor celor care utilizează
" FACEBOOK " sau doresc să-l utilizeze.
FACEBOOK este o CAPCANĂ !
Acest sistem nu a fost creat doar pentru PLĂCEREA DVS; numai cei naivi pot crede asta !
O mică reamintire. Este totdeauna bine de ştiut !

În spatele FACEBOOK se află o imensă afacere, pentru care materia primă o constituie chiar VIAŢA DVS !
Mesajul care urmează este un avertisment referitor la FACEBOOK.
Este bine să fiţi în cunoştinţă de cauză.

FACEBOOK este cea mai mare reţea de "socializare" din lume, având peste 300 de milioane (in anul 2011, peste 700 de milioane) de utilizatori înregistraţi. Peste tot se tinde ca FACEBOOK să fie utilizat conform legilor locale ale fiecărei ţări, or în realitate FACEBOOK este o societate californiană care funcţionează după legislaţia Californiei (diferită chiar şi de cea americană). Aceasta înseamnă că tot ceea ce dvs plasaţi pe FACEBOOK va fi arhivat în mod LEGAL într-o bază de date enormă (fotografii, clipuri, conversaţii, discuţii, documente, texte etc.) şi păstrat acolo chiar dacă dvs le ştergeţi !
Şi, încă o dată, procedând astfel FACEBOOK este în perfectă legalitate !
De altfel, toţi utilizatorii FACEBOOK şi-au dat acordul pentru ca datele lor personale să fie înregistrate, conservate şi utilizate în orice scop. Vă surprinde? Şi dvs, înainte de a utiliza FACEBOOK vi se cere un clic pe "accept condiţiile", şi ca de obicei nu le citiţi cu atenţie...
Este ştiut că FACEBOOK este un site gratuit. Mă veţi întreba: de unde ia FACEBOOK banii pe care îi consumă pentru remunerarea celor angajaţi sau a colaboratorilor, pentru plata brevetelor pe care le înregistrează etc. Răspunsul este simplu: actualmente un număr foarte mare de firme cumpără dreptul de a consulta arhivele FACEBOOK, de unde pot obţine date care îi interesează. Chiar şi serviciile de apărare sau poliţia apelează la această arhivă în cursul anchetelor pe care le întreprind.
Fiţi atenţi ! Greşelile dvs de tinereţe nu trebuie să devină imposibil de şters !
Evitaţi orice fel de poze compromiţătoare (cu alcool, ţigarete, droguri, fotografii tendenţioase, intime, vulgare etc.), insulte (căci acestea pot servi ca probe în justiţie), informaţii / date personale sau private, chiar în relaţiile cu prieteni apropiaţi... "Prietenii de azi pot deveni duşmanii de mâine".
Şi toate acestea sunt valabile şi pentru documente ale prietenilor: mulţi adolescenţi pun pe FACEBOOK poze de-ale prietenilor în ideea că aceştia nu vor fi deranjaţi, chiar dacă unii sunt minori şi ar avea nevoie de acordul părinţilor...
Cereţi totdeauna consimţământul persoanei a cărei poză o postaţi pe FACEBOOK

Nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, nu puteţi spune în instanţă "nu am ştiut" !

În concluzie, folosiţi cum doriţi aceste informaţii.
Cel puţin sunteţi prevenit(a) !
De altfel, se poate pune şi întrebarea de principiu în legătură cu FACEBOOK:
La ce foloseşte o asemenea exhibare a vieţii private?

FACEŢI SĂ CIRCULE ACEST MESAJ !
NU VĂ VA LUA DECÂT CÂTEVA MINUTE, VEŢI FI MAI LINIŞTIT ŞI DVS, CA ŞI CORESPONDENŢII DVS
MULŢUMESC

duminică, 19 februarie 2012

Casa tamplarului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea
patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul
era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de
familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi
ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai
punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea
scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui
tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste
propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce
e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai
ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu
ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura
sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o
faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce faci, te
face!

Lipsa iubirii genereaza pacatele

"Mami!? - Da mami. - Ce sunt astea? - Bătături. - Ce sunt acelea bătături? - Moare pielea şi se face aşa.. bătături. - De ce moare pielea? - Toate celulele mor în timp. - O să murim şi noi? - Da mami.. - De ce? - Toţi murim. - De ce? - Din cauza păcatelor, îmbătrânim şi murim. - Ce sunt acelea păcate? - Când nu iubeşti, orice poate fi păcat. - Ce înseamnă să iubeşti? - E atunci când nu contează cum e un om, îţi place de el oricum şi îl accepţi. - Înseamnă că tu şi tati n-o să muriţi niciodată! - Eh.. - Ce bine!"

Povestea ferestrelor sparte

O casă obişnuiă. S-a conservat bine deşi era de ani de zile nelocuită…

Însă, într-o zi, cineva sau poate vântul, a spart o fereastră. Nu a avut cine să o înlocuiască imediat.

Ferestrele au fost sparte una câte una şi în câteva săptămâni casa a fost complet vandalizată, tot felul de persoane dubioase au stat în ea şi a devenit încet, încet un focar insalubru şi un punct de infracţionalitate.

"Povestea Ferestrelor sparte" ne arată că oamenii tind să se comporte în funcţie de mediul în care traiesc

optimism versus pesimism

Intr-un oras era in desfasurare o mare constructie la care lucrau mai multi muncitori. Un om, care trecea prin apropierea santierului se opreste sa vorbeasca cu lucratorii. Se duce la unul dintre ei; acesta era transpirat, obosit si avea o fata trista. “Ce faci?” il intreba trecatorul. “Zidesc.” raspunse muncitorul. Trecatorul se duse la alt muncitor, care era in aceeasi stare ca si primul: obosit, transpirat si trist. Ii adresa aceeasi intrebare: “Ce faci?” Raspunsul nu intarzie sa vina: “Castig 20$ pe ora”. Omul nostru, inainte de a-si continua drumul, mai puse o data aceeasi intrebare unui alt muncitor. Si acesta era transpirat, obosit, dar fata nu ii mai era trista; era chiar vesel. Raspunsul: “Construiesc o catedrala!”

Morala: felul in care privesti ceea ce faci este ceea ce conteaza