Valoarea femeii

Un tată vorbea cu fiul său. Probabil că acest tată era şi un bun contabil, căci la orice lucru el folosea creionul şi hârtia. Fiul, fiind la vârsta căsătoriei, îi povestea tatălui despre viitoarea lui soţie, despre alegerea făcută:

- Tată, mi-am găsit aleasa inimii şi vreau să mă căsătoresc cu ea. Tatăl îl întreabă:
- Cum este aleasa inimii tale? Fiul răspunde:
- Este frumoasă. Tatăl, vrând să „calculeze” valoarea fetei, îi spune:
- Ia un creion şi scrie un zero! Şi cum mai este? Fiul răspunde:
- Este bogată. Tatăl îi spune din nou:
- Mai scrie un zero lângă celălalt! Şi cum mai este? Fiul:
- Este harnică. Tatăl:
- Mai scrie un zero! Şi cum mai este? Fiul:
- Este sănătoasă. Tatăl:
- Mai scrie un zero! Şi cum mai este? Fiul:
- Cu nume bun. Tatăl:
- Mai scrie un zero! Şi cum mai este? Fiul:
- Cu multă ştiinţă de carte. Tatăl:
- Mai scrie un zero! Până acum totul este zero. Şi cum mai este? Fiul, nemulţumit de nemulţumirea tatălui său, îi spune accentuând fiecare literă:
- Tată, aleasa inimii mele este foarte evlavioasă şi credincioasă! Tatăl îi spune răspicat, accentuând şi el fiecare literă:
- Fiul meu, în faţa tuturor zerourilor scrie un unu şi vei vedea cât valorează aleasa inimii tale! Dacă este credincioasă, atunci este de milioane. Te felicit!