Vladimir Putin a fost ales președinte al Rusiei în 2000, într-o perioadă când liderii anteriori aduseseră țara în pragul falimentului. În acea perioadă, Rusia datora clanului Rothschild prin intermediul FMI, suma de 16,6 miliarde de dolari, în timp ce datoria totală a Rusiei către alţii, după cum arată la acel moment Paris & London Club of Creditors, organism financiar controlat tot de Rothschild, era de peste 36 de miliarde de dolari.
Președintele Putin a valorificat creșterea consumului de petrol în plan global prin intermediul Gazprom, direcționând o parte a profitului pentru a plăti datoria față de FMI și alte instituții financiare capitaliste (cum s-a străduit să facă și Ceaușescu până în 1989, când România a reușit să plătească datoria externă în totalitate, n.b.). A fost o decizie pe care a luat-o și Ceaușescu, dar de data asta Vestul era în fața unui om care știa jocul și care îi cunoștea foarte bine.
După câțiva ani, Rusia și-a restaurat suveranitatea financiară, ceea ce cu siguranță nu avea cum sa fie pe placul clanului Rothschild și FMI, dar nu puteau interveni. În 2006, Președintele Putin a plătit datoria către Clanul Rothschild, iar dependența rușilor față de finanțele evreiești se terminase dar, odată cu asta, a început propaganda împotriva lui în întregul Vest, propagandă specifică grupurilor financiare capitaliste atunci când interesele lor sunt în joc. Evreii au pus toate tunurile pe președintele Putin, cu presă, instituții financiare, ONG-uri, mari corporații, embargouri mascate și așa mai departe. Ceea ce ei nu au înțeles și nu înțeleg nici acum, este că președintele Putin beneficiază de o țară în care sacrificiul financiar și lipsurile sunt stare de normalitate, iar pentru ei succesul vine din altă parte și anume din zona naționalismului, acolo unde ei au fost învinși de Vest în 1990.
Rusul de rând nu a fost bogat nici în anii ʼ80, nici în anii ʼ90 și nici în anii 2000 și cel mai probabil nu va fi bogat niciodată. Dar a fost mândru pentru zeci de ani, a știut că reprezintă parte a unui imperiu, a știut că are un nume care este respectat, de frică sau de plăcere și aceste avantaje, care păreau perene, au dispărut odată cu Gorbaciov si Elțîn. Recâștigarea lor prin președintele Putin a însemnat mult pentru ruși și chiar sunt dispuși la și mai multe sacrificii pentru a-și păstra mândria.
El nu va ataca și nu va anexa alte teritorii, tocmai pentru că anexarea lor va fi un răspuns la sancțiunile economice ulterioare ale Vestului, în final (ceea ce a făcut cu Crimeea, unde 90% din populație este rusă, n.b.). Este o problemă de timp pentru ca mândria prostească a Vestului de a „exporta” democrația occidentală, practic dictatura economică și jefuirea resurselor înspre Est, să se concretizeze în finalul relației Est-Vest și o iminentă cădere a cortinei de fier. Ceea ce președintele Putin predă Clanului Rothschild acum este lecția concurenței, competiției, pe care acești așa-ziși capitaliști ai lui Rothschild de la FMI o promovează fățarnic dar nu o au în vedere pentru a o pune în practică.
Capitaliștii discută de concurență, dar vor să o facă acolo unde le convine și când le convine. Ei nu au în vedere o concurență politică, o concurență pașnică a unor sisteme economice, pentru că vor un singur sistem flexibil și, dacă se poate, să se numească capitalism, care să umple buzunarele unui grup restrâns.
Dacă privim înapoi în timp, vom vedea că, în perioada în care au existat cele două sisteme economice, cel vestic și cel răsăritean, denumit de ei comunist, ambele aveau un nivel de dezvoltare cu mult mai ridicat decât orice zonă actuală. Exista competiție și organizațiile financiare mincinoase aservite unor grupuri de genul Rothschild nu puteau penetra în CAER și nu puteau da împrumuturi condiționate, pentru că existau niște planuri economice periodice, chiar și acel cincinal al lui Ceaușescu avea coordonate clare de dezvoltare și urmărea piața internă dar mai ales externă, în care România exporta masiv.
În acest moment, acele țări sau grupuri de țări care făceau parte din cele două entități politice și economice o duc din ce în ce mai rău, pe fondul unei creșteri a averilor unui grup și a manipulării stocurilor din birou, prin care se mută sărăcia în locurile dorite de cei ce „investesc”. Pe cine a ajutat acest export al capitalismului? El nu a ajutat nici pe cei ce trăiesc în țările capitaliste și nici pe cei unde a fost exportat. În 2007, președintele Putin a stabilit pentru partidul pe care îl conduce, Rusia Unită, sloganul: „Planul lui Putin reprezintă victorie pentru Rusia”, care a adus o stare de nervozitate exagerată în cancelariile occidentale, dar mai ales în lumea finanțelor coordonată de clanurile evreiești, care se vedeau în fața unui viitor greu de prevăzut cu o forță în fața lor care putea să le strice planurile.
Așa s-a și petrecut. Vestul și indivizi aidoma celor din clanul Rothschild, care conduceau finanțele mondiale, au crezut că vor putea duce o luptă cu Putin, nu cu Rusia, după care vor face ce doresc cu Rusia, mai bine zis cu resursele sale. Așa au făcut în Irak, Afganistan, Libia, Algeria, Tunisia, Guatemala, Grenada și în multe alte țări, unde au dărâmat un lider sau un guvern cu mijloace perverse de propagandă și militare, după care au dus sistemul economic al țării respective în faliment, punând apoi lideri corupți care să le spele picioarele și să stea aplecați când și cum vor ei. Din păcate pentru acești iresponsabili ai finanțelor mondiale, lucrurile nu s-au derulat cum au dorit ei, din cauza încrederii pe care au avut-o în deciziile lor, a ignorării realității și aroganței față de orice schimbare în bine la nivel global ce nu se încadra în planul lor, aceștia făcând mereu ca lucrurile să se întâmple doar într-un anumit fel. Acești așa-ziși magnați nu au înțeles că lupta nu se va da cu președintele Putin ci cu Rusia, pentru că președintele Putin abordează orice situație conflictuală în plan internațional, identificându-se cu Rusia.
Lupta pe care acești samsari ai finanțelor mondiale o dau este una între un popor căruia i s-a readus personalitatea și caracterul naționalist și popoare din cultura „burger și pizza”, este o luptă între naționalism și lipsa de naționalism. Ei nu au luat în considerare ceea ce președintele Putin spunea cu mai mult timp în urmă și anume că „Rusia este cea mai mare țară albă a lumii”. Cu siguranță el nu se referea la culoarea dominantă a pielii ci la unitate, pe care a și adus-o și a valorificat-o în contact cu greșelile majore ale Vestului pe toate planurile.
Vestul a valorificat pentru zeci de ani un potențial extraordinar, cel al emigranților, și a făcut-o favorabil pentru țările occidentale și pentru un grup de exploatatori, dar a pierdut enorm la capitolul omogenitate. Emigranții nu pot fi nici naționaliști și nici patrioți, ei doresc să trăiască mai bine, să mănânce mai bine, să aibă o casă mai bună, să aibă un servici mai bun, să aibă o mașină mai bună și așa mai departe, fără să arboreze steagul național și nici să intre în contradicții cu alții asupra acestui aspect. Totul a mers perfect atâta timp cât liderii politici și economici capitaliști au putut să le acorde aceste drepturi, în concordanță cu munca enormă pe care au făcut-o acești emigranți.
Cu timpul, societatea de consum vestică a devenit o societate subordonată în totalitate consumului controlat și acestor grupuri financiare. Aceste popoare vestice nu mai au identitate, nu mai au o mâncare tradițională, nu mai au o familie tradițională, nu mai au o cultură proprie pe care să o impună, nu mai au tradiții, totul bazându-se pe bani. În aceste condiții, președintele Putin a valorificat starea „naturală” actuală a Vestului. Lor le trebuie bani, ei nu au personalitate, mândrie, respect, demnitate, coloană vertebrală ci au nevoie numai de bani. Cum îi pot face și cât de repede îi pot face, sunt elementele care contează. Rusia le-a dat gaz ieftin și îndestulător pentru a-și satisface industriile consumeriste.
Rusia a dat gaz și țărilor în care acești vestici mergeau și realizau produse ieftine pe care le vindeau în țările de origine, făcând un profit enorm și întreținând puterea politică și un sistem medical, educațional, social și așa mai departe din taxe încasate de statele occidentale din valorile adăugate incluse în prețuri. Consumul Vestului și puterea politică bazată pe satisfacerea consumurilor controlate și stimulate au devenit dependente de Rusia. În timp ce în Vest farfuria devenea din ce în ce mai mare și imaginea patriotismului fals o crea farfuria, în Rusia și în est, farfuria rămânea la fel, dar se dorea ca poporul rus să însemne încă odată ceva.
Pe de altă parte, a venit o perioadă și mai critică pentru capitalism, cea actuală, în care emigranții care munceau și li se oferea dreptul la o viață mai bună au început să muncească din ce în ce mai mult pentru o viață din ce în ce mai inferioară calitativ, iar mulți dintre ei nu mai au locuri de muncă, în consecință uitând de patriotism, pentru că naționaliști nu au fost niciodată. Este greu să vorbim de naționalism și patriotism într-un Vest în care populația dorește să fie caracterizată ca fiind o unitate de patrioți, în condițiile în care ei nu știu capitala țării în care locuiesc, nu știu de ce țara lor merge la luptă cu alte popoare, nu știu care sunt granițele țării lor sau care sunt țările vecine, nu știu să-și localizeze țara pe hartă iar despre istorie nu mai încape nicio îndoială că nu au habar și multe altele. Aici s-a făcut o mare diferență de care nu se vorbește, din păcate. O diferență pe care Vestul nu o mai poate surmonta.
Președintele Putin a început o luptă a petrolului împotriva marii finanțe internaționale. Părea că este o luptă inegală și fără șansă. El a început în principal bătălia petrolului împotriva Clanului Rothschild, al cărui agent evreu Mikhail Khodorkovsky a devenit miliardar și credea că poate controla situația foarte ușor, profitând de o aparentă lipsă de atenție a liderului rus, care de fapt era o capcană. O pleiadă de evrei ruși s-au îmbogățit și au fost cuplați în grupul Rothschild, fiind susținuți de Jacob Rothschild. Odată cu îmbogățirea exponențială, sub ochii președintelui Putin, Khodorkovsky a înființat banca Menatep Banking Group, cu puțin timp înainte de 1990, bancă asociată cu Rothschild – Soros Carlyle Group, sub oblăduirea lui Gorbaciov, istorie pe care președintele Putin o știa, mai ales că locul de muncă îi permisese culegerea de informații foarte valoroase. În 1995, Khodorkovsky a cumpărat compania Yukos cu banii evreilor din finanțe și a plătit pe ea suma de 350 de milioane de dolari, o sumă simbolică aranjată în culise, el intrând în felul ăsta în elita celor mai bogați oameni de pe glob, având în acel moment o avere de peste 1 miliard de dolari. Când credea că poate decide politica rusă la înțelegere cu Clanul Rothschild și la ordinele acestuia, în 2004, a fost arestat pentru delapidări de fonduri, știute deja de liderul de la Kremlin. A început un cutremur de proporții în lumea financiară evreiască, de atunci înainte orice mișcare părând a fi controlată de liderul de la Kremlin, iar în plan politic, cenzura a fost de natură să nu lase nicio fisură prin care Clanul Rothschild să poată valorifica poziția. Au început arestările agitatorilor evrei care au creat chiar organizații ale așa-zisei „democrații încălcate de președintele Putin”.
Khodorkovsky a cheltuit milioane de dolari în acțiuni de sprijin a îndepărtării președintelui Putin de la putere, finanțând „partidele reformei democratice”, controlate în totalitate de finanțele mondiale care doreau răsturnarea puterii de la Kremlin. În Februarie 2004, la puțin timp după arestarea lui Khodorkovsky, sistemele de securitate ruse au descoperit că banca lui, Menatep Banking & Yukos Oil, opera în Isle of Man, un paradis financiar creat de Marea Britanie pentru evazioniști din întreaga lume. În acea perioadă Menatep a oferit președintelui Putin acțiuni la Yukos, în schimbul eliberării lui Khodorkovsky, pe care președintele Putin le-a refuzat, știind ce înseamnă jocul evreilor în finanțe, iar imediat după oferta făcută de evrei, liderul de la Moscova a înțeles că este o singură decizie de luat pentru a împiedica alte mișcări în culise și anume a naționalizat Yukos, marea finanță condusă de clanurile evreiești rămânând mută și fără nicio reacție (asta ar trebui făcut și-n România, n.b.).
Presa britanică anunța în acel moment că acțiunile lui Khodorkovsky au fost preluate de Jacob Rothschild cu foarte puțin timp înainte de arestarea lui. Conducerea băncii Menatep susținea la acea perioadă că Rothschild nu are putere de decizie în Grup și că Jacob Rothschild are legături apropiate cu banca, doar prin intermediul Open Russia Foundation, care conținea printre alții pe Henry Kissinger. Menatep Bank a uitat să spună că Open Russia Foundation a fost fondată de Yukos Oil…
Marea finanță evreiască trata Rusia ca o națiune creștină fără valoare și ușor de manevrat. Președintele Putin a simțit cursul evenimentelor și pe 7 ianuarie 2008, de Crăciunul Ortodox, pe stil vechi, spunea: „Biserica Ortodoxă Rusă contribuie la promovarea valorilor morale în societatea rusă. Nimeni nu trebuie să tragă o linie de demarcație între cultură și biserică. Fără discuție că, potrivit legii, în Rusia biserica este separată de stat, dar în sufletul și în istoria noastră, poporul rus le-a păstrat mereu împreună. Așa a fost mereu și așa va fi în continuare.”
Mulți nu au perceput mesajul, însă el a fost o atenționare către marea finanță internațională, care credea că se poate juca oricum cu mândria unui popor care a reprezentat ceva pentru cultura, religia și viața economică mondială. O țară liberă de datorii care se manifestă și printr-un simț etic creștin puternic, este ceea ce îi sperie pe Rothschild și cei din clanul lui, dar și pe întreaga finanță mondială, care a adus națiuni întregi, rând pe rând în genunchi…
Schimbările făcute de marea finanță mondială am văzut cum s-au repercutat asupra noastră. Rămâne ca schimbarea dorită de președintele Putin să aducă suflul pe care îl simțim cu toții necesar… poate chiar și americanii și Vestul în general.
Dorește Clanul Rorthschid competiția economică în plan mondial, atâta timp cât lupta pentru un singur sistem economic și politic în cadrul căruia să le dea bonus celor ce îi ascultă și să-i pedepsească și să-i lase în sărăcie pe cei ce pot duce această povară și nu sunt ascultători? Doresc Vestul și clanul FMI economii libere care să poată decide să-și plătească datoriile prin diferite modalități la îndemână? Păi, nu au cum să dorească să dispară sclavagismul financiar, pentru că ar pierde controlul, iar un politician ca preşedintele Putin ar putea crea în jurul lui un grup de țări cu o poziție comună și o altă definiție a pieței libere (ceea ce de fapt se petrece în prezent prin Alianța Estică, n.b). Doresc Occidentul și clanul FMI țări democratice, în care opinia unor lideri să fie ascultată și dezbătută la nivel popular? Păi, nu au cum să dorească acest lucru, pentru că ei vor să facă ca lucrurile să se petreacă după cum doresc ei și opinia să fie una singură și sub amenințarea finanțelor lor, pârghie care nu poate fi pusă în acțiune pe fondul democratic…
Ar mai fi ceva de spus? Poate chiar dumneavoastră veți veni cu întrebări și mai ales cu răspunsuri care să ne ajute să găsim calea de ieșire…
