N-am timp! - Pilda

Era un creştin, care, ori de câte ori preotul îi făcea vreo chemare, răspundea la fel: "N-am timp, părinte!..."
- "Fiule, îi zicea părintele, de ce nu vii la biserică? "
Iar el îi răspundea:
- "N-am timp, părinte!" Altădată, părintele iar:
- "De ce nu te spovedeşti şi nu te împărtăşeşti, fiule?"
Şi el, la fel:
- "N-am timp, părinte!"
Şi a trecut, aşa, o vreme îndelungă, în care, omul nostru n-a avut timp deloc pentru sufletul său.
Într-o zi, părintele îl întâlni, trist şi necăjit, blestemându-şi viata, zicând:
-"Toţi m-au părăsit - sunt un nenorocit!"
Atunci părintele, cu glas blajin de imputare, i-a zis:
- "Fiule, iată că toţi aceia pentru care ai avut timp, te-au părăsit acum... Află că singur Acela pentru care n-ai avut niciodată timp, te aşteaptă, încă, să vii."
- "Şi unde l-aş putea găsi, părinte?"
- "Este Cel pe care L-ai uitat tu: Iisus Hristos - Cel pururea viu pe altarele tuturor bisericilor Lui."
Şi de atunci, omul acela a avut timp pentru Dumnezeu şi a aflat fericirea vieţii.