Stiu ca poate suna ca o poveste, insa urmatoarea intamplare mi-a schimbat viata total. Cand credeam ca am ajuns la fundul sacului mi-am dat seama ca aveam de fapt tot ce-mi doream.
Totul parea fara scapare pentru mine in dimineata in care, somer fiind, mi-am verificat pentru a 7-a oara buzunarele, in speranta ca voi mai gasi ceva marunt de pe vremea cand tineam bani prin toate hainele. Spre norocul meu, undeva in spatele dulapului, am gasit o hartie de 10 lei mototolita, lucru care mi-a adus un zambet larg pe buze.
La scurt timp mi-am dat seama ca nu voi mai avea un asfel de noroc chior, asa ca m-am trezit cu lacrimi pe obraz si bagat intr-o stare de tristete profunda, de genul careia nici nu stiam ca poate exista.
Am iesit pe usa si m-am indreptat spre magazin, moment in care m-am intrebat daca ar trebui sa imi iau si cateva tigari sau sa mai pastrez 5 lei si pentru maine. Mereu mi-a fost rusine sa iau tigari la bucata, iar in momentele in care ramaneam falit imi puneam prietenii sa faca asta pentru mine. In fine, stau la rand in fata chioscului de langa bloc si decid sa imi iau un pachet de biscuiti, multumit de mine ca nu am dat ultimii bani pe viciul prostesc dobandit de pe vremea liceului.
Ma indrept spre parcul din apropiere si ma asez pe prima banca libera, pentru a-mi analiza mai bine situatia. Nu am fost niciodata genul de om care sa-si planga de mila, dar parca acum mi-e mai greu ca niciodata. In timp ce gandurile incep sa o ia razna in mintea mea, se apropie de mine un batranel de vreo 80 de ani, insotit oarecum de doi copilasi. Spun oarecum pentru ca bietul om incerca sa tina pasul cu micutii neastamparati. Vizibil obosit, barbatul s-a asezat langa mine gafaind.
M-a intrebat daca am o sticla cu apa la mine, iar eu m-am grabit sa-i spun ca nu. Apoi, cu ochii in lacrimi m-a intrebat, cu scuzele de rigoare, daca pot sa-i dau si lui cativa biscuiti pentru copilasi, pe motiv ca le este pofta. Nu am asteptat prea mult si i-am dat tot pachetul, spunandu-i ca eu m-am saturat deja.
Batranelul i-a chemat repede pe copii (ulterior am aflat ca ii sunt stranepoti) si le-a impartit ce a mai ramas din pachetul cu biscuiti. Atunci m-am uitat mai atent si am observat ca toti trei erau lesinati de foame si mancau biscuitii cu o pofta aproape nebuna. Dupa ce au terminat de mancat, cei mici au inceput sa alerge in jurul bancii, prilej cu care omul (s-a prezentat ca fiind Nea Ghita) mi-a spus cu lacrimi in ochi ca nici el nici si nici cei mici nu au mai avut parte de o masa serioasa de cateva zile.
Incercand sa imi dau seama unde sunt parintii copiilor („Da’ cine mai stie pe unde or umbla?” mi-a spus Nea Ghita), batranelul scoate o moneda de 50 de bani si mi-o intinde, multumindu-mi pentru ajutor.
„Nu pot sa va iau banii, aveti nevoie de ei mai mult ca mine!”, i-am spus aproape ca o porunca celui care incepuse sa planga in hohote. Sunt sensibil de felul meu, asa ca lacrimile nu au intarziat sa apara, a doua oara in aceeasi zi, pe obrazul meu.
„Te rog tinere, lasa, tine-i tu pentru biscuiti.”
„Va rog, chiar insist, am destui bani. Uitati luati-i si pe acestia, sa le mai luati ceva celor mici”. Acela a fost momentul cand, pentru prima oara, m-am simtit sarac si in acelasi timp cel mai bogat om de pe pamant. „Sigur aveti nevoie de maruntul asta mai mult decat mine”, i-am spus celui care ii strangeam in palmele mele mainile tremurande.
In acele clipe am ajuns la o concluzie ce avea sa imi ridice moralul pentru totdeauna – NICIODATA SA NU DISPERI, CACI DOAR CEI AFLATI LA NEVOIE AU ACEST DREPT!
Dupa un alt schimb de replici m-am ridicat brusc de pe banca si am plecat, de teama ca i-as putea spune omului care nu avea nimic despre „suferinta mea” si despre cum credeam eu ca sunt cel mai necajit om de pe pamant.
In ziua respectiva am aplicat la toate joburile posibile, iar acum am un loc de munca unde ma simt minunat, o familie care ma sprijina si un gand pentru toti cei care se afla acum in situatia mea din acea zi: Nu uitati ca in viata va veti trezi intr-una dintre cele doua situatii – fie cereti ajutorul cuiva, fie il oferiti. Indiferent de situatie, cineva, acolo sus, vegheaza asupra tuturor.
Sursa foto commons.wikimedia.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu