Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti

A iubi vrajmasii e o porunca, nu un sfat! Eu, care stau de vorba cu multa lume, am simtit ca-mi spun – parinte, pana aici! Fac orice, 1.000 de metanii pe zi, dar sa nu-mi spui sa-mi iubesc dusmanii. Vedeti ghearele dracesti care stapanesc pe fiecare? Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti, si nu mai esti in balta, ci pe treapta. Sa facem putina cantareala negustoreasca… Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusa de duhovnici sau parinti in educatia religioasa. Iadul e o mare realitate! Si daca nu ierti, mergi in focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decat focul de aici, si-i fara lumina. Nu te vezi cu cineva! Si nu stai acolo un timp, ci o vesnicie! Dati-va seama, ingrozitor! Pentru ca nu numai suferinta fizica te macina, ci si faptul ca esti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe vesnicie. Te ingrozeste vesnicia asta, mai fratilor! Te plictisesc de multe ori chiar niste bunatati, ca te saturi de ele. Arhim Arsenie Papacioc

Haina nu face pe om

Un cercetator stiintific se urca intr-un taxi. Taximetristul il apostrofeaza:
- Hei, vezi ca mi-ai atins calculatorul!
- Ce calculator, dom'le?
- Pai...de unde esti tu de ...
- De la tara.
- Cum sa...cate clase ai? Zise taximetristul masurandu-l din cap pana in picioare.
- 4 clase
- Si cum te descurci? Lucrezi undeva?
- Pe unde apuc. Sap si eu pe unde pot...
- Nu stiu cum sa iti zic...Dar e greu sa faci o scoala. Sa inveti, sa te tii de treaba...imi pare rau ca n-ai avut noroc in viata. Asta e!
Auzind acestea, cercetatorul ii zice:
- Mata ai auzit in ce se masoara cuplul motor? Dar cifra octanica stii ce e? Sau cat e potentialul de strapungere a aerului uscat? Ce inseamna raportul de compresie? Cum se calculeaza lucrul mecanic?
Si ii explica fiecare notiune in parte.
Taximetristul ramase masca si ii zice:
- Dom'le, da' cine esti tu?
Clientul i-a raspuns implacabil:
- Profesor de motoare.

Logica in scoala

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?” Un student a raspuns ferm: “Da!” Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?” Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica. Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista? Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?” Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.” “Si, continua studentul, intunericul exista”? “Bineinteles!” raspunse profesorul. De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.” In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?” Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.” “Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!” Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica si nu mai spuse nimic. Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.

Oră de gramatică pe facebook: mesajul unei doamne profesoare către elevii săi

"Dragi elevi,
Deși vă bat cam 9 ore pe săptămână la cap, știu că nimic nu are un mai mare impact asupra voastră ca facebook-ul și ale lui postări. Prin urmare:

Corect este „frumoaso!” nu „frumoas-o!” și deja știți din melodia lui Krem cine are cratimă.
„Doar” se foloseşte cu forma pozitivă a verbului, iar „decât” cu cea negativă. (Ea are 25 de ani. Nu are decât 2 lei în buzunar.) Adverbul „decât” se mai folosește și atunci când construim propoziții comparative de inegalitate. (Antonia este mai deșteaptă decât Inna.)
Atunci când vreți să fiți amabili cu doamnele și/sau domnișoarele, nu vă adresați cu „dragele mele”. Tocmai le-ați făcut maşini care scot apa de pe fundul unui râu. Corect este „dragile”.
Atunci când planificați o ieșire la o cafenea sau la o cofetărie este impropriu să spuneți „căutăm locaţie”. Pentru că nu închiriați clădirea ca să vă petreceți restul zilelor acolo, ci beți doar un suc (nu altceva, sper). „Locaţie” înseamnă spaţiu pentru închiriat.
Corect este „Ce faci, păpușă?” nu „Ce faci, păpușe?” „Ă”-ul din final nu este ţărănesc, aşa cum v-ați fi aşteptat. Sfatul meu este să găsiți un apelativ ceva mai original (mai speşăl) dacă nu vreți să vi se răspundă cu „Bine, păpușel.” plus un ghiozdan sau o geantă în cap.
„Serviciu” şi nu „servici” – fie că e vorba despre locul unde vă veți câştiga pâinea (dacă promovați examenul de evaluare națională) sau serviciul de cafea pe care mama îl va arunca în capul vostru, pe lângă alte obiecte avute la îndemână (dacă nu îl promovați).
Structura „Vizavi de problema discutată anterior...” poate fi tradusă doar aşa: „peste stradă de problema discutată anterior...”. Pentru că „vizavi” nu înseamnă decât „peste stradă”, contrar părerii că un cuvânt de origine franceză poate fi abuzat cum avem noi chef. Dacă nu aveți probleme peste stradă, nu-l folosiți.
„Să aibă” şi nu „să aibe”. Ca să nu mai vorbim de şi mai urâciosul „să aive”. De asemenea, „Vroiam să vă rog să mă învoiți...” este greşit. „Voiai” să spui ceva, iar eu voiam să te exprimi corect și să fii prezent la oră.
Ştiți momentele alea în care cuvântul pe care îl scrieți are ca ultimă literă un „i” şi voi nu știți dacă trebuie să stea singur sau să îşi mai aducă vreo 2-3 prieteni? Ei bine, totul este ştiinţă.
Pentru a nu fi incult, trebuie să citeşti.
Nu fi nerăbdător, fii precaut.
Nu e important a şti câte postări sunt pe facebook într-o zi, ci este important să ştii lecțiile la limba română.
Verbul „a fi”, de obicei, dă cea mai mare bătaie de cap - „A fi sau a nu fi corigent, aceasta-i întrebarea”.
Se scrie „fii”, cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.
În rest e „fi”, cu un singur i:
- infinitiv: a fi;
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!;
- condiţional prezent: aş fi, ai fi;
- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut;
- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut;
- viitor: voi fi, vei fi;
- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinenţa de plural) şi la plural articulat -iii: copil – copii – copiii.
Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât).
Structura „Aveţi detalii în ataşament” se regăsește în aproape toate mail-urile. Există o problemă totuşi: ataşament înseamnă „afecţiune (puternică şi durabilă) faţă de cineva sau ceva. – Din fr. attachement.” Aşa că dacă nu vreți să includeți sentimentele în afaceri poate schimbați structura în "Aveți detalii în fișierul atașat" atunci când vă veți depune CV-urile."

Cele 4 lucruri ce nu pot fi recuprate

O tânără doamnă aştepta avionul în camera de îmbarcare a unui mare aeroport. Pentru că trebuia să aştepte multe ore, îşi cumpăra o carte pentru a-i trece timpul, şi un pachet de fursecuri.
S-a aşezat în fotoliu în cameră VIP a aeroportului, că să se poată odihni şi citi liniştită. Lângă fotoliul unde era pachetul de fursecuri, s-a aşezat un domn şi-a deschis o revistă şi a început să citească. Când a luat prima prăjitură, bărbatul a luat şi el una. S-a simţit iritată dar nu a spus nimic. S-a gândit numai: “ah ce tupeu! Dacă aş fi fost nervoasă l-aş fi lovit pentru îndrăzneală!”.
Pentru fiecare prăjitură pe care o luă, bărbatul luă şi el una. Asta o înfuria dar nu vroia să provoace o scenă. Când a mai rămas numai o prăjitură s-a gândit: “Ce o să facă nesimţitul asta acuma?”
Apoi bărbatul, luând ultima prăjitură, o împarte în două şi îi da ei jumătate. Ah! Era prea mult! Era foarte nervoasă acum! Şi-a luat rapid cartea, lucrurile şi s-a îndreptat că o furtună spre locul de îmbarcare. Când s-a aşezat la locul ei în avion, şi-a luat poşeta să-şi caute ochelarii, şi spre surpriză ei pachetul ei de prăjituri era acolo, neatins şi nedeschis.
I-a fost foarte ruşine!
Şi-a dat seamă că a gresit!
A uitat că prăjiturile ei erau în poşeta. Bărbatul a împărţit prăjiturile cu ea fără ură sau rautatea..în timp ce ea era nervoasă, gândind că ea şi-a împărţit prăjiturile cu el. Şi acum nu mai era nici o şansa de a explică sau de a-şi cere scuze.
Morală poveştii
Există 4 lucruri pe care nu le poţi recupera:
1. Piatra după ce e aruncată;
2. Cuvântul după ce e spus;
3. Ocazia după ce ai pierdut-o;
4. Timpul după trecerea lui.