Între timp, copiii omului au crescut şi a venit vremea să se ducă la facultate. Tatăl s-a gândit că poate întrerupe tradiţia cu plicurile de Crăciun pentru a le cumpăra copiilor un apartament şi a le plăti facultatea. Aşadar, în acel an … nimeni nu şi-a mai primit plicul cu bani acasă. Mai întâi au crezut că e doar o întârziere, apoi au început să se enerveze, iar după o săptămână de la Crăciun au intrat în panică. Oare nu-şi vor mai primi banii?
După o discuţie la cârciumă … încet-încet tot mai mulţi locuitori s-au
îndreptat către casa unde locuia cel care îi ajutase atâţia ani. Au
început să vocifereze, au venit cu bannere, lozinci şi pancarte. Într-un
final, omul nostru iese din casă şi încearcă să le explice situaţia :
- Dragii mei, acum am doi copii mari, trebuie să îi dau la universitate, să le cumpăr o casă, să îşi continue şi ei studiile, să am grijă de viitorul lor.
La care toată gloata a răspuns în cor:
- Păi, tu îţi dai copiii la facultate pe banii noştri?
Aristotel: „Ce îmbătrâneşte iute? Recunoştinţa!”
- Dragii mei, acum am doi copii mari, trebuie să îi dau la universitate, să le cumpăr o casă, să îşi continue şi ei studiile, să am grijă de viitorul lor.
La care toată gloata a răspuns în cor:
- Păi, tu îţi dai copiii la facultate pe banii noştri?
Aristotel: „Ce îmbătrâneşte iute? Recunoştinţa!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu