Exista Dumnezeu?

Un bărbat a mers la frizer să se tundă. În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus: ”Nu cred că Dumnezeu există.”

“De ce spui asta?” a întrebat clientul.
“Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri.”
Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus:
“Ştii ceva? Frizerii nu există!”
“Cum poţi spune asta?” a întrebat frizerul nedumerit. “Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!”
“Nu e aşa!” a spus clientul. “Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară.”
“Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine.”
“Exact!” a spus clientul plin de încântare.”Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume.”

Despre medicina...

Medicina însemna cîndva să cunoşti cîteva ierburi pentru a face sîngele să se închege şi pentru a lecui rănile; mai apoi, încetul cu încetul, a ajuns la puzderia de ramuri din zilele noastre. Nici nu e de mirare că atunci avea mai puţine de făcut, de vreme ce organismul omului era încă sănătos şi robust, iar viaţa era simplă şi nestricată de adăugiri şi de plăceri: mai apoi au început să caute hrană nu pentru a sătura foamea, ci pentru a o stîrni, şi au fost născocite mii de condimente pentru a aţîţa lăcomia: ce era hrană pentru un stomac gol, este povară pentru un stomac plin.

De aici paloarea şi tremurul nervos al celor dedaţi la băutură şi slăbiciunea ce urmează indigestiilor, mai jalnică decît cea provocată de foame; de aici mersul nesigur şi lunecos şi bîţîiala neîncetată, de parcă ar fi beţie adevărată; sudoarea în broboane pe toată pielea, burta umflată de obiceiul prost de a înghiţi peste măsură; de aici, vărsăturile de fiere neagră şi chipul ce şi-a pierdut culoarea, descompunerea măruntaielor ce putrezesc, degetele răşchirate de înţepenirea articulaţiilor, lîncezeala nervilor ce şi-au pierdut simţirea, tremurul neîncetat.

De ce să mai înşir însă bolile fără de număr, care sînt preţul plătit pentru destrăbălare? Nu îi atingeau toate aceste nenorociri pe oamenii care încă nu se vlăguiseră în plăceri, care porunceau şi slujeau ei înşişi. Îşi întăreau trupul muncind şi trudindu-se cu adevărat, obosind în alergare şi vînătoare ori la aratul cîmpului: şi îi aşteptau bucate ce le puteau fi pe plac doar unor flămînzi. Bolile erau simple şi născute din cauze simple: belşugul de mîncăruri a adus cu sine belşug de boli.
Acesta este preţul pe care îl plătim pentru poftele noastre împinse dincolo de măsura îngăduită.
Nu te mira că sînt atît de mulţi oameni bolnavi: numără bucătarii. Nu mai studiază nimeni, iar cei ce predau disciplinele liberale stau în sălile pustii, fără un suflet prin preajmă; şcolile de retori şi de filozofi au rămas în părăsire: dar ce îngrămădeală în bucătării! Ramîi cu bine.

Seneca Lucius Annaeus

Citat despre iubire

"Nu am nevoie de ceva sau de cineva ca să iubesc. Iubirea este mereu în mine şi radiază ca un soare. Iubirea topeşte totul, iubirea vindecă, iubirea umple tot golul. Secretul este iubirea şi este în fiecare, doar că nu vrem să o vedem, să o atingem, să o simţim."

Sursa:  http://hrisostomfilipescu.wordpress.com/2014/01/07/bogdan-sa-fii-vesel-si-sa-razi-mult-te-iubeste-mult-mama/