Adevereşte-ţi vorbele cu fapte

Dacă te socoteşti demn ca într-o zi să îţi aparţii ţie însuţi, mă bucur: pentru mine va fi un motiv de mîndrie dacă voi reuşi să te smulg din această situaţie, în care pluteşti fără speranţă de scăpare. Atîta te rog şi te îndemn, dragul meu Prieten, să-ţi aşterni filozofia în străfundurile spiritului tău şi să-ţi cercetezi mai apoi progresele nu după un discurs sau o scriere, ci după tăria inimii, după micşorarea dorinţelor: adevereşte-ţi vorbele cu fapte. Cu totul alt plan au cei care rostesc declamaţii şi caută să obţină aprobarea celor din cercul lor: filozofia este o maestră a faptei, nu a vorbei. Acesta este rostul cel mai însemnat al înţelepciunii şi semnul ei: ca faptele să fie în armonie cu discursurile, astfel încît omul să fie întotdeauna egal sieşi şi acelaşi. „Cine se poartă astfel?” Puţini, dar cîţiva tot sînt. De bună seamă, nu este uşor: eu nu spun că înţeleptul va înainta mereu cu acelaşi pas, ci că va înainta pe o singură cale.
Nepotrivirea este un viciu şi e semnul unui spirit nestatornic, care încă nu şi-a găsit calea sigură. Îţi voi explica şi de unde provin această nestatornicie şi această nepotrivire în fapte şi gîndire: nimeni nu are un plan precis şi, dacă totuşi îl are, nu-şi pune în gînd să meargă pînă la capăt, ci trece la un altul; şi nu se mulţumeşte să-şi schimbe intenţia, ci se întoarce şi se îndreaptă spre cele pe care le-a părăsit şi le-a renegat.
De aceea, ca să lăsăm deoparte vechile definiţii ale înţelepciunii şi să îmbrăţişăm în întregime cuprinsul vieţii omeneşti, mă mulţumesc cu aceasta: ce este înţelepciunea? Întotdeauna să vrei acelaşi lucru şi să nu vrei acelaşi lucru. Nu e nevoie să adaugi condiţia ca ceea ce vrei să fie bine: căci nu este cu putinţă ca cineva să voiască mereu acelaşi lucru, dacă nu este corect. Aşadar oamenii nu ştiu ce vor, decît în momentul în care vor; nimeni nu a hotărît o dată pentru totdeauna ce vrea şi ce nu vrea. Părerea se schimbă de la o zi la alta şi se schimbă în opusul ei, iar cei mai mulţi îşi trăiesc viaţa de parcă ar fi un joc. Tu urmează pînă la capăt ce ai început şi poate vei ajunge ori pe culme, ori într-un punct în care să înţelegi singur că încă nu eşti pe culme. Ramîi cu bine.

Seneca