Ce inseamna sa fii OM...

Vreau sa iti povestesc un eveniment ce mi s-a intamplat acum cateva minute: eram intr-o farmacie non stop iar in fata mea era o persoana neingrijita, mirosea urat, era imbracat la pantalon si camasa dar hainele erau murdare si muncite, avea unghiile crescute si murdare, iar in mana avea o plasa cu 6 paini…. dar ceea ce m-a socat a fost atitudinea lui cand a ajuns la casa; a spus urmatoarele” sarumana fiti amabila va rog si dati-mi si mie 2 pastile de la pct unu si 2 de la pct 2 pentru ca nu am bani sa cumpar toata reteta”, a scos din buzunar o hartie de 10 lei si cateva de un leu cu care a platit 15 lei cat faceau medicamentele si cativa banuti ce i-a primit ca rest, 10 20 de bani in monede, i-a luat si i-a bagat in buzunarul de la piept, terminand cu un “va multumesc frumos”.

Am ramas socat de acest om care la 12 noaptea nu putea decat sa fi terminat tura de noapte si din banii castigati cumparase pentru el cateva pastile si 6 paini pentru o familie numeroasa ma gandesc…. o familie ce poate se bazeaza pe el si pentru care el lupta…poate pastilele astea o sa il tina in viata sa mai vina si maine la munca pentru a ajunge acasa cu…paine. ( 4 pastile 15 lei, nu stiu preturile medicamentelor dar mi se pare scump si nu pot decat sa imi fac o ipoteza tragica in minte, un om care are o boala grava si care nu face decat sa isi cumpere pastilele pt a doua zi, care traiste in fiecare zi, ultima zi si care la sf zilei nu uita de familia lui…nu isi ineaca amarul in alcool ci ia viata in piept si lupta…)

Cu teama de a nu-l denigra ca om dar si cu gandul ca poate astazi pot ajuta un om am mers la el si i-am intins mana cu cativa bani spunandu-i ca l-am auzit ca nu are bani pt intreaga reteta si ca as vrea sa il ajut. S-a uitat la mine, speriat si mi-a spus ” nu, va multumesc, o sa vad cum fac eu rost de bani”. Am crezut ca nu aud bine, am insistat si i-am spus ca stiu cat de greu e sa fii bolnav si ca sa -i accepte pt sanatatea lui… mi-a multumit si i-a luat, ca sa faca apoi drum inapoi catre farmacie…

Sunt socat si as vrea sa tragem un semnal de alarma, sa ne trezim odata si sa vedem ca viata trebuie traita astazi si trebuie sa ne bucuram de orice lucru din preajma noastra si mai ales de sanatate….luam totul de-a gata si uitam sa mai fim oameni… si mie mi s-a intamplat mai mult ca sigur sa nu o rog frumos pe o vanzatoare sau sa ii multumesc la final pt ca eram cu gandul la “problemele mele”, dar acest om cu adevarate probleme… inca era OM. Ne miram ca suntem atacati de animale….pai noi suntem animalele, noi muscam mana care ne hraneste, noi purtam invidie si noi nu apreciem ceea ce este in jurul nostru…. E NEVOIE DE O SCHIMBARE!!

Pentru mine cu siguranta e o lectie si as vrea prin intermediul tau sa dam o lectie si altora care poate la randul lor vor spune aceasta poveste altora si usor usor sa schimbam mentalitatile si abordarea vietii, sa devenim din nou oameni cu principii si coloana vertebrala pt ca ne-am dezumanizat…

Daca vei considera ca poti face o postare cu mesajul meu te-as ruga sa raman anonim, pt ca nu vreau publicitate… Nu sunt un erou, ci sunt la fel ca marea majoritate de oameni, “pacatos si rau” dar sunt dispus sa ma schimb! Poate au si altii nevoie de acest imbold…iti multumesc.

Iubirea descoperita intr-o carte...

Un soldat, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă şi a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Aşa că numele şi adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea şi ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărţii. Şi ea i-a scris înapoi. Aşa au început să corespondeze şi cu cât îşi scriau, relaţia lor devenea din ce în ce mai puternică. Într-una din scrisori, el i-a scris şi a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea şi dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată. Aşa că nu i-a trimis nici o fotografie.. Când s-a terminat războiul şi el s-a întors acasă şi-au dat întâlnire. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să ţină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir alb.
Aşa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir alb în mână. Vă daţi seama ce aşteptări avea? Era pe punctul de a-şi găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată.
Aşteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el şi. era minunată. Era dincolo de orice imaginaţie. Iar el s-a uitat şi a văzut că ea nu avea nici un trandafir . Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir alb în mână.
Vă puteţi imagina? Tânăra superbă şi doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână.
Voi ce aţi fi ales? Persoana cu trandafirul îi ştia sufletul de care se îndrăgostise. Aşa că s-a îndreptat spre doamna în vârstă cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câţiva paşi de el, l-a privit şi l-a întrebat:
- Vii cu mine soldat?
Inima lui era sfâşiată. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: şi-a continuat drumul către persoana în vârstă care ţinea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea şi i-a zis:
- Bună ziua, şi a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu ştiu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir alb şi mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la restauranul din colţ.
Întotdeauna, indiferent dacă ne convine sau nu situaţia, să alegem să fim sinceri şi corecţi pentru că numai aşa vom putea câştiga respectul şi iubirea celor din jur!

Adevereşte-ţi vorbele cu fapte

Dacă te socoteşti demn ca într-o zi să îţi aparţii ţie însuţi, mă bucur: pentru mine va fi un motiv de mîndrie dacă voi reuşi să te smulg din această situaţie, în care pluteşti fără speranţă de scăpare. Atîta te rog şi te îndemn, dragul meu Prieten, să-ţi aşterni filozofia în străfundurile spiritului tău şi să-ţi cercetezi mai apoi progresele nu după un discurs sau o scriere, ci după tăria inimii, după micşorarea dorinţelor: adevereşte-ţi vorbele cu fapte. Cu totul alt plan au cei care rostesc declamaţii şi caută să obţină aprobarea celor din cercul lor: filozofia este o maestră a faptei, nu a vorbei. Acesta este rostul cel mai însemnat al înţelepciunii şi semnul ei: ca faptele să fie în armonie cu discursurile, astfel încît omul să fie întotdeauna egal sieşi şi acelaşi. „Cine se poartă astfel?” Puţini, dar cîţiva tot sînt. De bună seamă, nu este uşor: eu nu spun că înţeleptul va înainta mereu cu acelaşi pas, ci că va înainta pe o singură cale.
Nepotrivirea este un viciu şi e semnul unui spirit nestatornic, care încă nu şi-a găsit calea sigură. Îţi voi explica şi de unde provin această nestatornicie şi această nepotrivire în fapte şi gîndire: nimeni nu are un plan precis şi, dacă totuşi îl are, nu-şi pune în gînd să meargă pînă la capăt, ci trece la un altul; şi nu se mulţumeşte să-şi schimbe intenţia, ci se întoarce şi se îndreaptă spre cele pe care le-a părăsit şi le-a renegat.
De aceea, ca să lăsăm deoparte vechile definiţii ale înţelepciunii şi să îmbrăţişăm în întregime cuprinsul vieţii omeneşti, mă mulţumesc cu aceasta: ce este înţelepciunea? Întotdeauna să vrei acelaşi lucru şi să nu vrei acelaşi lucru. Nu e nevoie să adaugi condiţia ca ceea ce vrei să fie bine: căci nu este cu putinţă ca cineva să voiască mereu acelaşi lucru, dacă nu este corect. Aşadar oamenii nu ştiu ce vor, decît în momentul în care vor; nimeni nu a hotărît o dată pentru totdeauna ce vrea şi ce nu vrea. Părerea se schimbă de la o zi la alta şi se schimbă în opusul ei, iar cei mai mulţi îşi trăiesc viaţa de parcă ar fi un joc. Tu urmează pînă la capăt ce ai început şi poate vei ajunge ori pe culme, ori într-un punct în care să înţelegi singur că încă nu eşti pe culme. Ramîi cu bine.

Seneca

Filosofia lui Seneca e foarte actuala si azi

Spune Epicur: „Se cuvine să te uiţi mai întîi cu cine mănînci şi bei decît ce anume mănînci şi bei: căci să mistui mîncarea fără un prieten e ca şi cum ai duce viaţa leului ori lupului.”
Face o greşeală cel care îşi caută prietenii în atriu sau şi-i încearcă la masă. Răul cel mai mare pentru omul prins de treburi şi pironit între bunurile sale este să-i considere prieteni pe cei cărora el însuşi nu le este prieten şi să creadă că binefacerile lui au darul de a-i atrage prieteni, în vreme ce unii, cu cît sînt mai îndatoraţi, cu atît urăsc mai aprig: cîţiva bănuţi daţi împrumut nasc un datornic, un împrumuta mare naşte un duşman.
„Şi atunci? Binefacerile nu ne aduc prieteni?” Sigur că ne aduc, dacă avem putinţa să-i alegem pe cei ce le primesc, dacă sînt plasate precis şi nu risipite. Aşadar, acum, cînd începi să judeci cu capul tău, foloseşte-te de sfatul oamenilor înţelepţi, ca să judeci că este mai important cine primeşte o binefacere decît ce binefacere primeşte. Rămîi cu bine.

Seneca