Pilda despre judecata

Un judecator dintr-o tara trebuia sa judece pe un bun prieten al sau. Acela savarsise o fapta rea, pe care legea o pedepsea aspru. Toti erau cu luare aminte sa vada ce va face judecatorul: daca-l pedepsea dupa lege biruia dreptatea, dar suferea bunatatea; daca-l ierta biruia bunatatea si suferea dreptatea. Judecatorul l-a osandit cu asprime la o amenda foarte mare. Dar dupa ce a rostit osanda s-a sculat de pe scaun si i-a platit amenda pentru ca i-a ramas un prieten adevarat, credincios. Astfel, judecatorul a fost si bun si drept… asa este si Dumnezeu.

Patriarhul PAVLE al Serbiei

Mărturie
despre Patriarhul Liturghiei
traducere
şi adaptare: pr. Ioan Valentin Istrati
sursa: pramvir.com





Dieta Patriarhului era foarte modestă. Nu mânca micul
dejun , doar bea un ceai şi mânca o bucată de pâine. De obicei îşi pregătea
prânzul singur, făcând o mică porţie de legume. Câţiva cartofi şi ierburi pe
care le strângea singur din grădina patriarhiei. N-a mâncat aproape niciodată
cina.

Este greu să vorbeşti despre slujirea
mea la Patriarhul Pavle fără să sune că mă laud. Cunoaşterea patriarhului era
privilegiul oricui, nu numai celor care erau în preajma lui în administraţie.
Oricum era un om foarte simplu, oricine putea să-l vadă mergând prin Belgrad
sau mergând cu tramvaiul. Cel care mergea cu el devenea indignat: Preafericite,
aveţi o maşină! Însă oricând era posibil, el folosea transportul public.
19 ani am fost intendent al
patriarhului Pavle, până în ultima zi.  În timpul primatului său, am avut
diferite funcţii: prefesor de drept la Facultatea de Teologie din Belgrad,
profesor de omiletică şi de rusă la Seminar, pentru 9 ani am fost responsabil
la Biblioteca Patriarhală, 10 ani am fost secretar la Curţii Eclesiastice (…).
Patriarhul nu mi-a dat imediat binecuvântarea
pentru preoţie. Am fost diacon timp de 14 ani, ceea ce era normal la el. Nu era
niciodată grăbit în ceea ce priveşte hirotonia. Aştepta timpul potrivit pentru
orice persoană.
Dieta Patriarhului era foarte
modestă. Nu mânca micul dejun , doar bea un ceai şi mânca o bucată de pâine. De
obicei îşi pregătea prânzul singur, făcând o mică porţie de legume. Câţiva
cartofi şi ierburi pe care le strângea singur din grădina patriarhiei. N-a
mâncat aproape niciodată cina.
Aşa a trăit mulţi ani, şi eram uimiţi
cum putea să se mişte şi cum organismul lui putea suporta să nu mănânce aproape
nimic. Dar era clar că era un om al lui Dumnezeu, trăgându-şi puterea, duhul
voios şi înţelegerea oamenilor din Sfânta Liturghie.
El înţelegea pe toţi perfect, de la
micii copii de pe stradă care veneau şi-l trăgeau de mânecă până la preşedinţii
diferitelor naţiuni.
Patriarhul Pavle slujea zilnic
Liturghia. Singurele excepţii erau zilele când era în călătorie sau era bolnav.
Era foarte greu să ţii pasul cu el, pentru că se trezea foarte devreme, pe la 4
dimineaţa, şi slujea Dumnezeiasca Liturghie la patriarhie la 5.
Aşa era şi când avea 80 de ani, aşa a
rămas când a împlint 90. Îşi spunea pravila de rugăciune o oră şi apoi venea la
biserică. Slujeam cu el şi uneori eram obosiţi, căci treburile de la patriarhie
erau multe şi ne culcam târziu, aşa că nu prea era timp pentru somn.
Niciodată nu ne-a zis să venim la Liturghie. Programul nostru începea la 8 şi
puteam să venim la acea oră la serviciu. Dar ar fi fost ceva ciudat: noi
dormeam şi Sanctitatea Sa slujea. Aşa că am venit şi slujeam cu el.
Îmi amintesc că am călătorit la
Moscova în 2000 pentru sfinţirea Catedralei Hristos Mântuitorul, am stat la
Hotel Danilovskaya (lângă Mănăstirea Danilov). Catedrala trebuia să fie
sfinţită în ziua următoare. Aşa că patriarhul care slujea la sfinţire a doua
zi, avea o zi liberă. Însă la ora 4 dimineaţa, patriarhul mi-a bătut la uşă:
„Frate Luka, hai să slujim Liturghia undeva!”.
Nu am ştiut unde să-l duc. Am mers la
una din bisericile din Mănăstirea Danilov, unde pe la 5, călugării se pregăteau
pentru slujbă. Au fost foarte surprinşi să ne vadă.
Le-am spus: „Preafericitul Pavle vrea
să slujească Liturghia. Unde îi sunt veşmintele? au zis ei. Nu le are cu el,
pentru că le trimisesem deja la Catedrala hristos Mântuitorul. Însă dacă aţi
putea să ne daţi un set de veşminte preoţeşti, ar fi bine”.
Au găsit veşminte pentru noi,
Patriarhul Pavle şi-a pus veşminte preoţeşti şi a slujit ca un simplu preot.
Cred că acei monahi erau uimiţi cum un patriarh îmbărăcat în preot slujeşte în
biserica lor.
Predica în fiecare zi. Multe dintre
predicile sale au fost transcrise şi publicate.
Îşi dedica mult timp consilierii. O
zi de lucru a patriarhului era aşa: Liturghie, ceai, şi apoi primirea
vizitatorilor. El era un călugăr, însă nu avea o viaţă monahală reclusă: nu se
închidea niciodată, ci căuta să ajungă la toţi, să-i primească pe toţi
care veneau la el. Voia ca oamenii să vină şi să vorbească cu el. Pe unii doar
îi asculta, altora le dădea sfaturi.
După slujba de seară, primea diferite
credincioase, care veneau să-i ceară sfat.  Unele femei îi arătau că aveau
contacte cu lumea cerească. Una dintre ele a spus că a avut o vedenie cu Sfânta
Parascheva (de la Iaşi) şi i-a spus ceva special. Patriarhul i-a răspuns: „Nu
ştiu ce să-ţi spun. Sunt patriarh însă mie nu mi s-a arătat”. Patriarhul a dat
de înţeles că niciun om nu trebuie să se socotească vrednic de asemenea
vedenii, ci să se comporte ca o persoană normală.
Că a fost un om extraordinar al
timpului său s-a arătat doar în ziua înmormântării sale.
Aproape un milion de oameni au umplut
străzile Belgradului şi alţi 600 000 de oameni au trecut pe la Catedrală pentru
a săruta mâna patriarhului pentru ultima oară. Coşgiugul său a rămas deschis
pentru 6 zile şi nimic nu s-a întâmplat.
Unii oameni spuneau: „Poate nu e bine
să îi fie sărutată mâna. Este bine să te pleci către patriarh, însă este o
epidemie în oraş, şi trebuie să fim atenţi”.
Un fel de gripă rea epidemică era la
putere în oraş, însă niciun om din cei 600 000 nu a raportat că a răcit.
Oamenii stăteau ca la moaşte, pentru 9 ore, însă nimeni nu s-a înghesuit.
Aşteptau să-i sărute mâna patriarhului.
Timpul va vorbi că a fost un om
extraordinar pentru vremea sa. Vom vedea ce se va întâmpla în viitor. Sperăm că
Domnul îl va face sfânt, însă e prea devreme să vorbim despre asta.
Deocamdată observăm atent ce se întâmplă la mormântul lui. Deja multe vindecări
au avut loc aici.
(mărturia Părintelui Luka
Hovakovici)

Enigme

http://debarbati.ro/food-travel/locurile-de-pe-planeta-unde-stiinta-nu-poate-face-nimic-5-locuri-misterioase-de-pe-terra-foto.html

Scurt curs de Economie Comparata

SOCIALISM
Ai 2 vaci.
Una i-o dai vecinului.

COMUNISM
Ai 2 vaci.
Ti le ia statul pe amandoua si iti da in loc 2 litri de lapte.

FASCISM
Ai 2 vaci.
Ti le ia statul pe amandoua si te obliga sa cumperi lunar 80 litri de
lapte.

NAZISM
Ai 2 vaci.
Ti le ia statul pe amandoua si te impusca.

CAPITALISM TRADITIONAL
Ai 2 vaci.
Vinzi una si cumperi un taur.
Cireada se inmulteste, iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu
castigul.

CAPITALISM CORPORATIST TIP ENRON
Ai 2 vaci.
Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de
credit deschise la banca de cumnatul tau, apoi executi un schimb
datorie/creanta cu o oferta generala asociata, astfel incat recapeti cele
patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci.
Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar,
catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul
majoritar, care revinde companiei drepturile pentru toate cele sapte vaci.
Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru
inca una.
Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua
vaci.
Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul.
Publicul inghite.

CORPORATIE AMERICANA
Ai 2 vaci.
Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru.
Esti surprins cand vaca moare.
Compania de asigurari va trimite un detectiv sa ancheteze cauzele mortii
vacii.

COMPANIE FRANCEZA
Ai 2 vaci.
Faci greva, blochezi drumurile si organizezi o rascoala, pentru ca vrei
trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai 2 vaci.
Le reproiectezi, astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca
obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate ale vacii, numite Cowkemon, si le promovezi la
scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai 2 vaci.
Le reproiectezi, astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe
luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai 2 vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai 2 vaci, dar nu stii unde sunt.
Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine.
Facturezi celorlalti cheltuielile de depozitare.

COMPANIE RUSEASCA
Ai 2 vaci.
Le numeri si afli ca ai 5 vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci.
Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE CHINEZA
Ai 2 vaci.
Ai 300 de oameni care le mulg.
Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul
care a publicat cifrele reale.

COMPANIE INDIANA
Ai 2 vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE IRAKIANA
Toata lumea crede ca ai o multime de vaci.
Le spui ca n-ai niciuna.
Nimeni nu te crede, te bombardeaza si iti invadeaza tara.
Tot fara vaci ai ramas, dar acum ai democratie.

COMPANIE AUSTRALIANA
Ai 2 vaci.
Afacerile par ca merg destul de bine.
Termini ziua de lucru si mergi la o bere sa sarbatoresti.

COMPANIE NEO-ZEELANDEZA
Ai 2 vaci.
Cea din stanga e foarte atractiva.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre
ele, mai aduci personal pentru alte 5, falimentezi si dai vina pe bou.

COMPANIE GRECEASCA
Ai 2 vaci.
Te imprumuti de la Germania punandu-le la bataie.
Tai vacile si faci souvlaki.
Nu poti plati dobanda, asa ca Germania iti imprumuta alti bani.
****
****
****
****

****

O pilda a lui Socrate

Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis:
- Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai?
Auzind aceasta, Socrate zise:
- Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit “Testul celor trei.”
- Trei ?
- Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este celal adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
- Nu. De fapt doar am auzit despre el.
- E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
- Nu, dimpotriva…
- Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur.
Socrate a continuat.
- Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
- Nu, nu chiar…
In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica:
- Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!

CELULA ATEE

Odată, o celulă din ficatul unui om a afirmat că omul nu există. Celelalte celule din jurul ei au fost îngrozite să audă o asemenea blasfemie.
- „Omul există şi cu asta am terminat!”, a spus una dintre ele supărată, de parcă ar fi fost sfârşitul lumii.
- „Acestea sunt basme din bătrâni. Cine mai crede aşa ceva în ziua de astăzi, când avem parte de atâtea minuni ştiinţifice… Avem medicamente, operaţii chirurgicale!”, replică celula atee.
- „Ce spui?!”, exclamă o celulă neîncrezătoare. „Medicamente cred că există. Am văzut cu ochii mei! Dar operaţii?! Aşa ceva nu mai cred…”.
- „Nu vă mint! Despre operaţii am auzit de la celulele din intestin. Ba şi o bacterie vorbea despre asta! O să vină vremea să trăim veşnic, o să ajungem pe alte organe, iar voi încă mai credeţi în
poveşti…”.
- „Eu”, zise una mai înţepată, „cred că operaţiile şi medicamentele, dacă există cu adevărat aşa ceva, vin de la om. El este cel care are grijă de noi şi vrea să ne salveze”.
- „Sunteţi nişte copii…”, zâmbi ironic celula atee. „De câte ori să vă spun: toate acestea sunt minuni ale ştiinţei, explicabile raţional, nu prostii. Nu vă duce capul deloc! Cum să existe om? Ce dovezi aveţi? L-a văzut vreodată cineva pe om?”.
- „Şi ce, mărturia sângelui nu contează?”, întrebă o celulă socotită mai înţeleaptă. „De câte ori nu am stat de vorbă cu globulele roşii, cu globulele albe… Ele vorbesc de creier, de inimă, despre nişte locuri minunate…”.
- „Eeeei, globulele albe, globulele roşii! Sunt nişte visătoare, nişte idealiste. Băgaţi-vă minţile în cap şi nu credeţi în poveşti de genul că în creier ar fi mintea absolută sau în inimă iubirea
absolută. Cum să fie? Totul e aici şi acum. Sunteţi nişte fricoase şi aveţi nevoie de o putere supranaturală care să se gândească la voi. Supranaturalul nu există, pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată”.
Aşa au continuat celulele ciondăneala zile în şir.
Celula atee era tot mai supărată pe suratele ei. Se simţea constrânsă de regulile societăţii ficatului. Voia să fie liberă, să îşi decidă singură soarta. Aşa că a început să pună la cale un plan de a scoate credinţa şi moralitatea religioasă fără sens din sufletul celulelor din jur. Voia să facă într-o zi tot ficatul ateu. Toate celulele şi toate organele să fie egale între ele, în atribuţii şi cinste. Cu multă sârguinţă, a reuşit să convertească destule celule. Plănuiau chiar să plece pe alte organe, în vizită.
Erezia aceasta a adus multă tulburare în ficat. Era mai mult decât puteau îndura celulele credincioase în om.
Într-o zi, dintr-odată, toate celulele şi-au pierdut cunoştinţa. Când s-au trezit, nu mai era nici urmă de celulă atee în ficat. Avusese loc o operaţie!

CINE ESTI TU?

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea se simti ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
- Cine esti ? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.

- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea : „Cine esti tu?"
- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana celor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomiile si ambitiile; nu sa fiti cutare si cutare - caci asa deveniti conditionati ; ci pur si simplu sa fiti.

Anthony de Mello