Ce e facebook?

Acest mesaj este adresat tuturor celor care utilizează
" FACEBOOK " sau doresc să-l utilizeze.
FACEBOOK este o CAPCANĂ !
Acest sistem nu a fost creat doar pentru PLĂCEREA DVS; numai cei naivi pot crede asta !
O mică reamintire. Este totdeauna bine de ştiut !

În spatele FACEBOOK se află o imensă afacere, pentru care materia primă o constituie chiar VIAŢA DVS !
Mesajul care urmează este un avertisment referitor la FACEBOOK.
Este bine să fiţi în cunoştinţă de cauză.

FACEBOOK este cea mai mare reţea de "socializare" din lume, având peste 300 de milioane (in anul 2011, peste 700 de milioane) de utilizatori înregistraţi. Peste tot se tinde ca FACEBOOK să fie utilizat conform legilor locale ale fiecărei ţări, or în realitate FACEBOOK este o societate californiană care funcţionează după legislaţia Californiei (diferită chiar şi de cea americană). Aceasta înseamnă că tot ceea ce dvs plasaţi pe FACEBOOK va fi arhivat în mod LEGAL într-o bază de date enormă (fotografii, clipuri, conversaţii, discuţii, documente, texte etc.) şi păstrat acolo chiar dacă dvs le ştergeţi !
Şi, încă o dată, procedând astfel FACEBOOK este în perfectă legalitate !
De altfel, toţi utilizatorii FACEBOOK şi-au dat acordul pentru ca datele lor personale să fie înregistrate, conservate şi utilizate în orice scop. Vă surprinde? Şi dvs, înainte de a utiliza FACEBOOK vi se cere un clic pe "accept condiţiile", şi ca de obicei nu le citiţi cu atenţie...
Este ştiut că FACEBOOK este un site gratuit. Mă veţi întreba: de unde ia FACEBOOK banii pe care îi consumă pentru remunerarea celor angajaţi sau a colaboratorilor, pentru plata brevetelor pe care le înregistrează etc. Răspunsul este simplu: actualmente un număr foarte mare de firme cumpără dreptul de a consulta arhivele FACEBOOK, de unde pot obţine date care îi interesează. Chiar şi serviciile de apărare sau poliţia apelează la această arhivă în cursul anchetelor pe care le întreprind.
Fiţi atenţi ! Greşelile dvs de tinereţe nu trebuie să devină imposibil de şters !
Evitaţi orice fel de poze compromiţătoare (cu alcool, ţigarete, droguri, fotografii tendenţioase, intime, vulgare etc.), insulte (căci acestea pot servi ca probe în justiţie), informaţii / date personale sau private, chiar în relaţiile cu prieteni apropiaţi... "Prietenii de azi pot deveni duşmanii de mâine".
Şi toate acestea sunt valabile şi pentru documente ale prietenilor: mulţi adolescenţi pun pe FACEBOOK poze de-ale prietenilor în ideea că aceştia nu vor fi deranjaţi, chiar dacă unii sunt minori şi ar avea nevoie de acordul părinţilor...
Cereţi totdeauna consimţământul persoanei a cărei poză o postaţi pe FACEBOOK

Nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, nu puteţi spune în instanţă "nu am ştiut" !

În concluzie, folosiţi cum doriţi aceste informaţii.
Cel puţin sunteţi prevenit(a) !
De altfel, se poate pune şi întrebarea de principiu în legătură cu FACEBOOK:
La ce foloseşte o asemenea exhibare a vieţii private?

FACEŢI SĂ CIRCULE ACEST MESAJ !
NU VĂ VA LUA DECÂT CÂTEVA MINUTE, VEŢI FI MAI LINIŞTIT ŞI DVS, CA ŞI CORESPONDENŢII DVS
MULŢUMESC

Casa tamplarului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea
patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul
era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de
familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi
ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai
punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea
scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui
tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste
propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce
e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai
ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu
ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura
sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o
faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce faci, te
face!

Lipsa iubirii genereaza pacatele

"Mami!? - Da mami. - Ce sunt astea? - Bătături. - Ce sunt acelea bătături? - Moare pielea şi se face aşa.. bătături. - De ce moare pielea? - Toate celulele mor în timp. - O să murim şi noi? - Da mami.. - De ce? - Toţi murim. - De ce? - Din cauza păcatelor, îmbătrânim şi murim. - Ce sunt acelea păcate? - Când nu iubeşti, orice poate fi păcat. - Ce înseamnă să iubeşti? - E atunci când nu contează cum e un om, îţi place de el oricum şi îl accepţi. - Înseamnă că tu şi tati n-o să muriţi niciodată! - Eh.. - Ce bine!"

Povestea ferestrelor sparte

O casă obişnuiă. S-a conservat bine deşi era de ani de zile nelocuită…

Însă, într-o zi, cineva sau poate vântul, a spart o fereastră. Nu a avut cine să o înlocuiască imediat.

Ferestrele au fost sparte una câte una şi în câteva săptămâni casa a fost complet vandalizată, tot felul de persoane dubioase au stat în ea şi a devenit încet, încet un focar insalubru şi un punct de infracţionalitate.

"Povestea Ferestrelor sparte" ne arată că oamenii tind să se comporte în funcţie de mediul în care traiesc

optimism versus pesimism

Intr-un oras era in desfasurare o mare constructie la care lucrau mai multi muncitori. Un om, care trecea prin apropierea santierului se opreste sa vorbeasca cu lucratorii. Se duce la unul dintre ei; acesta era transpirat, obosit si avea o fata trista. “Ce faci?” il intreba trecatorul. “Zidesc.” raspunse muncitorul. Trecatorul se duse la alt muncitor, care era in aceeasi stare ca si primul: obosit, transpirat si trist. Ii adresa aceeasi intrebare: “Ce faci?” Raspunsul nu intarzie sa vina: “Castig 20$ pe ora”. Omul nostru, inainte de a-si continua drumul, mai puse o data aceeasi intrebare unui alt muncitor. Si acesta era transpirat, obosit, dar fata nu ii mai era trista; era chiar vesel. Raspunsul: “Construiesc o catedrala!”

Morala: felul in care privesti ceea ce faci este ceea ce conteaza

Cum sa facem binele...

Un comandant cu inima buna, trecand printre randurile de soldati,a observat ca unul dintre cei mai viteji capitani avea pentru ca era sarac, un cal foarte slab.
Il chema in ascuns pe capitan.Il intreba de una,de alta…In cele din urma comandantul zise:
“Capitane,iti cer un serviciu.Stii…nu mai sunt de treizeci de ani,nu mai pot incaleca usor pe caii prea iuti. Insa calul dumitale,ptr ca e marunt, mi se potriveste de minune.N-ai vrea sa mi-l dai mie?”
Capitanul, crezand ca-i face comandantului un serviciu,bucuros a incuviintat.
A primit imediat in schimb unul dintre cei mai buni cai din armata.

Sa facem binele in ascuns ca si Dumnezeu.sa ne rasplateasca in ascuns.
De facem binele la vedere,primim plata doar din laudele oamenilor!De la Dumnezeu nu mai primim nimic!

Povestea FMI

La un moment dat, Bula ajunge intr-o mare criza de bani. Se gandi sa mearga la vecinul lui evreu Itic si sa-i ceara 2 lei, ca imprumut pana la primavara.
Itic il asculta atent, apoi ii zise:
-Bine, iti dau 2 lei imprumut pana la primavara, dar imi lasi toporul
ca zalog, iar la primavara imi dai 4 lei inapoi, altfel nu ne invoim. E bine?
Mai de voie, mai de nevoie, intr-un final Bula se invoi. Lasa toporul ca zalog, lua banii si dadu sa plece.
Insa Itic il striga:
-Bai Bula!Ia fii atent la mine, la ce m-am gandit. La primavara stiu ca o sa-ti fie greu sa-mi dai inapoi cei 4 lei, ca iarna e lunga si grea, asa ca stii ce? Ia da tu acum 2 lei inapoi, si la primavara iti mai raman de dat doar 2 lei, ce zici, o sa-ti fie mai usor?
Bula se gandi putin si recunoscu, in sinea lui, ca Itic are dreptate si ca uite, e un vecin adevarat, asa ca se invoi, ii dete inapoi cei 2 lei si pleca acasa ceva mai usurat.
Insa pe drum tot calcula:
-Hmmm! Bani nu am, topor nu am, insa m-am ales cu o datorie de 2 lei, si totusi nu a fost nimic in neregula...!

PS: azi, Itic si-a schimbat numele si acum se numeste FMI!

Un bun vanzator

Mutandu-se in alt oras, un tanar s-a dus sa isi caute un loc de munca la un mare supermagazin.
- Ai ceva experienta in vanzari? l-a intrebat directorul.
- Da, i-a raspuns tanarul. Acasa am fost comis voiajor. Dupa ce l-a masurat lung din priviri, directorul s-a hotarat sa ii acorde o sansa.
Sfarsitul interviului a fost:
- Ei bine... incepi lucrul de maine. Voi veni la inchidere sa vad cum te-ai descurcat.
Prima zi de munca a fost grea, dar tanarul nostru a depasit-o. La ora inchiderii, directorul a coborat si...
- Cate vanzari ai facut astazi?
- Una singura.
- Doar una?! Azi ai avut un singur client! Media echipei noastre de vanzari este de 20 sau 30 pe zi. Cat de mare a fost vanzarea?
- 340.000 de euro.
- 340.000 de euro?! Dar ce i-ai vandut?
- Prima data i-am vandut un carlig de pescuit de marime mica. A doua oara unul mediu. Apoi unul mare. Dupa aceea o undita echipata cu mulineta. L-am intrebat unde se duce la pescuit si mi-a raspuns: "La mare". I-am spus ca pentru
asta are nevoie de o barca, asa ca ne-am dus la departamentul de barci si i-am vandut una cu motor dublu... Apoi mi-a zis ca nu crede ca masina lui va avea forta sa o traga. Asa ca l-am dus la departamentul auto si i-am vandut un Jeep 4X4.
Directorul era inmarmurit:
- Vrei sa-mi spui ca unui tip care a venit aici sa cumpere un carlig de pescuit i-ai vandut o barca si o masina?!
Tanarul:
- Nu, nu... el venise sa cumpere o cutie de absorbante pentru sotia lui. Si atunci i-am spus: "Ei bine, din moment ce weekend-ul tau e stricat, n-ar fi mai intelept sa te duci la pescuit?"

Vestimentatia in biserica

Intr-o biserica se intampla sa vina cu regularitate un batranel in haine ponosite. Lumea, evident, se imbraca frumos la biserica, isi lua – vorba ceea – hainele de duminica. Batranelului in schimb parea sa nu-i pese. Haina murdara, prafuita, pantaloni patati… Asa ca oamenii au inceput sa fie deranjati de treaba asta si i-au spus popii. Popa a promis sa se ocupe de problema. Asa ca l-a luat pe batranel deoparte si i-a zis:
“Tu stii cum ar trebui sa vina imbracati oamenii la noi la biserica?”
“Nu stiu parinte.”
“Pai uite, deseara, cand iti faci rugaciunea, intreaba-l pe Dumnezeu cum ar trebui sa fie imbracati oamenii care intra in biserica asta”
“Bine parinte”
A doua zi, batranelul apare la biserica in aceleasi haine. Popa il intreaba:
“L-ai intrebat pe Dumnezeu cum sa te imbraci?”
“L-am intrebat, parinte.”
“Si ce-a zis Dumnezeu?”
“A zis ca habar n-are. El n-a fost niciodata in biserica asta."

Românii, adepţi ai principiului „Crede şi nu cerceta!"

Pentru români este mai importantă credinţa decât cunoaşterea. Poporul român este în faza în care minunile sunt o modalitate de a rezolva totul. Este de fapt o mentalitate de dependenţă pe care poporul român o are dintotdeauna. Acest lucru arată că, de fapt, comunitatea este foarte slabă mergând până la faptul că se aşteaptă totul de la instituţiile statului, totul dintr-o slăbiciune organică. Nu sunt diferenţe mari între zona rurală şi cea urbană pentru că se merge pe principiul „Crede şi nu cerceta!". Iar aceasta nu ţine de transdescendenţă, ci de idolatrie. E complicat să fii responsabil, să obţii ceva prin efort, prin muncă, să-ţi asumi responsabilităţi, dar în schimb este mai uşor să apelezi la miraculos, indiferent dacă vorbim despre muncă, sănătate sau alte probleme. Poporul român este la stadiul magic, al copilăriei. Aşa că între Maglavitul de-acum 60 de ani şi Bucureştiul de astăzi nu este nicio deosebire.

Hanibal Dumitraşcu
sociolog

putina filosofie...

"Casa pe care o credeai a ta, nu e decat o casa de om in genere…iubirea ta, nu e decat o poveste a speciei.Totul devine spectral si evanescent o clipa.”(Georg Wilhelm Friedrich HEGEL-Fenomenologia spiritului)

Puterea rugaciunii

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti. Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea. Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie? Louise a raspuns: Da, domnule. O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata. Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa: "Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale." Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune. PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune. Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata. Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre. Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin. Trimiteti, va rog, acest mesaj si altora. Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis. Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata.

o mare tzeapa...

[No Subject]

Show Details

Buna ziua tuturor,
In general nu trimit asemenea mesaje, dar acesta mi l-a trimis o buna
prietena avocata msi cred ca este o oportunitate foarte interesanta.
Ea spune ca va functiona. Si pana la urma nici unul nu avem nimic de
pierdut! Imi spune ca: sunt avocata si cunosc legea. Asta este
adevarat. AOL si INTEL isi vor tine promisiunile de frica sa nu fie
dati in judecata si sa trebuiasca sa faca fata unei amenzi
multimilionare in dolari, asemenatoare cu cea a Coca Cola contra
General Electric. Dragi prieteni nu o luati in gluma.
Bill Gates (Propietar de Microsoft), isi imparte averea.
Daca ignorati acest mesaj o sa va para rau.... Windows este inca cel mai
utilizat program, Microsoft si AOL fac un experiment trimitand acest
mesaj (e-mail beta test)... Cand o sa retrimiteti acest mesaj (e-mail)
prietenilor Dvs. Microsoft o sa poata vedea daca sunteti sau nu
utlizatori ai Microsoft Windows. Pentru fiecare persoana care trimite
acest mesaj Microsoft le va plati 245 EURO.
Pentru fiecare persoana careia tu ii trimiti mesajul iar acesta il va
retrimite la randul ei altor persoane Microsoft vâ va plati 243 EURO.
Pentru fiecare a treia persoana care va retrimite mesajul, Microsoft
va va plati 241 EURO
In 2 saptamani Microsoft, va lua legatura cu tine pentru a-ti confirma
adresa de e-mail si iti va trimite un cec. Charles. Bailey General
Manager Field
Opérations
1-800-842-2332 1-800-842-2332 Ext.. 1085 or
904/245-1085 904/245-1085 or RNX 292-1085
Avocata imi spune: Credeam ca acest mesaj este o frauda dar dupa 2
saptamani dupa ce am retrimis mesajul, am primit un mail de la
Microsoft pentru a-mi confirma datele corecte si adresa si am primit
un cec de de 24.800 EURO.
Trebuie sa trimiti acest mesaj inainte ca testul sa se termine! Daca
cineva are
posibilitatea de a face acest lucru realitate acesta este Bill Gates..
Pentru el acest lucru supune o cheltuiala de publicitate. Va rog
trimiteti mesajul la cat de multa lume puteti!
Trebuie sa primiti cel putin 10.000 EURO.
Nu v-am fi ajutat sa aflati si sa aveti posibiliatatea de a trimite
acest mesaj daca noi la randul nostru nu am avea ceva de castigat pe
urma lui. Cum va spuneam cunosc legea si acesta mail este real.
Intel si AOL negociaza o fuziune ceea ce i-ar face compania cea mai mare din
lume, iar pentru a fi siguri ca Windows este cel mai folosit program,
Intel si AOL fac un experiment prin acest test.

Locuitorii cetatii

Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întreabă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
... - Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărtă, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.

Podul

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinarea între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte…

Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.

“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”. “Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care unea cele două gospodării peste râu.

Tocmai în acel moment, vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus: “Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!” Şi s-au iertat.

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale. “Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”. “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…”

“Oamenii construiesc prea multe ziduri si prea putine poduri” - Isaac Newton

Magarul din fantana

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei.

Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.

Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând…

Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi...Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.

Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus.
Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte.

Aminteşte-tide cele 5 reguli pentru a fi fericit:

1) Curăţă-ţi inima de ură, frică si egoism.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi… scutură-te de pământ,
pentru ca în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.