Exista Dumnezeu?

Un bărbat a mers la frizer să se tundă. În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus: ”Nu cred că Dumnezeu există.”

“De ce spui asta?” a întrebat clientul.
“Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri.”
Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus:
“Ştii ceva? Frizerii nu există!”
“Cum poţi spune asta?” a întrebat frizerul nedumerit. “Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!”
“Nu e aşa!” a spus clientul. “Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară.”
“Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine.”
“Exact!” a spus clientul plin de încântare.”Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume.”

Despre medicina...

Medicina însemna cîndva să cunoşti cîteva ierburi pentru a face sîngele să se închege şi pentru a lecui rănile; mai apoi, încetul cu încetul, a ajuns la puzderia de ramuri din zilele noastre. Nici nu e de mirare că atunci avea mai puţine de făcut, de vreme ce organismul omului era încă sănătos şi robust, iar viaţa era simplă şi nestricată de adăugiri şi de plăceri: mai apoi au început să caute hrană nu pentru a sătura foamea, ci pentru a o stîrni, şi au fost născocite mii de condimente pentru a aţîţa lăcomia: ce era hrană pentru un stomac gol, este povară pentru un stomac plin.

De aici paloarea şi tremurul nervos al celor dedaţi la băutură şi slăbiciunea ce urmează indigestiilor, mai jalnică decît cea provocată de foame; de aici mersul nesigur şi lunecos şi bîţîiala neîncetată, de parcă ar fi beţie adevărată; sudoarea în broboane pe toată pielea, burta umflată de obiceiul prost de a înghiţi peste măsură; de aici, vărsăturile de fiere neagră şi chipul ce şi-a pierdut culoarea, descompunerea măruntaielor ce putrezesc, degetele răşchirate de înţepenirea articulaţiilor, lîncezeala nervilor ce şi-au pierdut simţirea, tremurul neîncetat.

De ce să mai înşir însă bolile fără de număr, care sînt preţul plătit pentru destrăbălare? Nu îi atingeau toate aceste nenorociri pe oamenii care încă nu se vlăguiseră în plăceri, care porunceau şi slujeau ei înşişi. Îşi întăreau trupul muncind şi trudindu-se cu adevărat, obosind în alergare şi vînătoare ori la aratul cîmpului: şi îi aşteptau bucate ce le puteau fi pe plac doar unor flămînzi. Bolile erau simple şi născute din cauze simple: belşugul de mîncăruri a adus cu sine belşug de boli.
Acesta este preţul pe care îl plătim pentru poftele noastre împinse dincolo de măsura îngăduită.
Nu te mira că sînt atît de mulţi oameni bolnavi: numără bucătarii. Nu mai studiază nimeni, iar cei ce predau disciplinele liberale stau în sălile pustii, fără un suflet prin preajmă; şcolile de retori şi de filozofi au rămas în părăsire: dar ce îngrămădeală în bucătării! Ramîi cu bine.

Seneca Lucius Annaeus

Citat despre iubire

"Nu am nevoie de ceva sau de cineva ca să iubesc. Iubirea este mereu în mine şi radiază ca un soare. Iubirea topeşte totul, iubirea vindecă, iubirea umple tot golul. Secretul este iubirea şi este în fiecare, doar că nu vrem să o vedem, să o atingem, să o simţim."

Sursa:  http://hrisostomfilipescu.wordpress.com/2014/01/07/bogdan-sa-fii-vesel-si-sa-razi-mult-te-iubeste-mult-mama/

Stiati ca? ...

.
- Singurul aliment ce nu se deterioriaza este mierea.
- In parlamentul britanic, care numara 650 de membri, sunt doar 400 de locuri. Cine intarzie trebuie sa stea in picioare...
- Un melc poate dormi trei ani.
- Greutatea tuturor furnicilor de pe Terra este mai mare decat greutatea tuturor oamenilor.
- Crocodilul nou-nascut este de trei ori mai mare decat oul din care a iesit.
- Ursii polari sunt stangaci.
- Creierul barbatilor este organizat fie pentru a vorbi, fie pentru a asculta. Nu le pot face pe amandoua in acelasi timp. Asta inseamna ca daca un barbat vorbeste, el a surzit, nu mai poate auzi nimic. Cand vorbeste, o femeie poate auzi in acelasi timp. Deci, atunci cand o femeie vorbeste cu un barbat, trebuie sa-l lase sa termine ce are de spus, altfel el nu poate auzi nimic.
- Deschide un document nou in Word si scrie:
=rand(200,90), apoi apasa enter Microsoft e gata sa "plateasca milioane" pentru cel care poate oferi explicatia. Incearca!!!!!!!!!!!!!!
- Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau. Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal.
- Inima unei balene albastre este la fel de mare cat o masina.
- In Marea Britanie, din 99 de oameni accidentati moare 1, in Germania, din 60 de oameni accidentati moare 1, iar in Romania, din 3 oameni accidentati moare 1.
- Sunt mai multe gaini decat oameni in lume.
- CocaCola poate fi folosita si pentru a curata parbrizul masinii tale cand se murdareste la drum lung si ai ramas fara lichid de spalare.
- Pentru a desprinde orice fel de hartii, guma sau silicon, lipite pe orice suprafata de sticla, umezeste zona respectiva cu CocaCola.
- Apelul de urgenta este 112 peste tot in lume. Acest numar poate fi apelat si daca ai tastele blocate. Incearca!
- In medie, persoanele stangace mor mai repede cu 9 ani decat cele dreptace.
- O persoana normala este cu circa 6mm mai lunga noaptea. Corpul uman se lungeste in timpul noptii.
- Zilnic, avem in jur de 70 000 de ganduri.
- Un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele din lume.
- Nu se poate stranuta cu ochii deschisi.
- Un stranut iese din gura cu o viteza de peste 965 km/h.
- Propozitia: "The quick brown fox jumps over the lazy dog" foloseste fiecare litera a alfabetului.
- Cuvantul cimitir vine din grecescul koimetirion, care inseamna "dormitor".

Ce vor femeile ?

Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul lui. L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea:
- Ce vrea de fapt femeia?

Tanarul si-a chemat si a intrebat mama , sora, verisoara, vecina, dar niciuna n-a putut sa dea un raspuns corect. In fine, a chemat si o vrajitoare batrana SI urata. Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect cu conditia ca dupa ce va fi eliberat o va lua de sotie.
Neavand alta solutie tanarul a acceptat. Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost: Femeia, de fapt, doreste sa fie stapana propriei vieti ! Imparatul l-a eliberat imediat.
A urmat nunta si noaptea nuntii. Insa nu mica i-a fost mirarea cand in pat a gasit o fata tanara si deosebit de frumoasa care i-a spus:
- Pentru ca te-ai tinut de cuvant jumatate de zi voi fi batrana si urata iar cealalta jumatate voi fi ca acum. Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana. Tanarul cazu pe ganduri: sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana si urata iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasa fata printre oameni iar noaptea....In cele din urma tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine. Imediat a venit si raspunsul:
- Voi fi tot timpul tanara si frumoasa pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata.

Familia, mai presus de orice - Poveste trista

În timp ce soţia mea servea cina, am luat-o de mâna şi i-am spus: “Trebuie să-ţi vorbesc”

Ea a dat din cap şi a mâncat calma. Am vazut durerea in ochii ei… acea tristeţe care imi blocheaza gura… Mi-am facut curaj şi i-am spus: “Vreau sa divorţam”.

Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet: “De ce?”

In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea. Eu ştiam ca ea vroia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde… a pierdut inima mea, din cauza altei femei… Ana!

Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea… am fost aşa de trist… m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care aspune ca sotiei mele i-ar rămâne casa, masina si 30% din magazin.

Atunci când a văzut actul de separare l-a rupt in sute de bucăţi: “Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!”

Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine… pentru toate energiile… dar nu am putut face altceva… acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita… ideea de divorţ a inceput să devină realitate.   

Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor… scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare… am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana. In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou… M-am întors şi am continuat să dorm.

Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine, cu niste condiţii pentru a “accepta divorţul”. Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina… si nici magazinul. Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat… raţionamentul său a fost simplu: “Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu trebuie sa-l ingrijoram cu problemele noastre”.

Am fost de acord… cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere: “Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată… dar în această lună, în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de la iesire”.

Am crezut ca si-a pierdut mintea, dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară. I-am povestit si Anei… Ana care a inceput sa rada spundând: “Indiferent ce trucuri a inventat soţia ta… spune-i ca esti al meu”.

De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă “confidenţialitate”, aşa ca, atunci când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat… dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand: “Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe”!

Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea… am mers zece metri, cu soţia mea, în braţe… Ea a închis ochii şi a spus încet: “Nu-i spune nimic despre divorţ…te rog”.

Am fost de acord. Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit… şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.

A doua zi, am fost mai relaxat… ea se sprijinea pe pieptul meu… Am simtit parfumul ei pe bluza mea. Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat… am realizat ca nu mai e atât de tânără… câteva riduri pe fată… fire de păr albe…

M-am intrebat: “ce am făcut de am redus-o, astfel?”

A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi… aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil…, pentru ca urma sa ne apropie mai mult şi mai mult. Nu am spus nimic din respect pentru Ana!

Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede. Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic… şi pentru faptul că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera.

Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte… a încercat totul… şi a zis: “Hainele imi sunt mari”.

Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate… Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie… prea multă durere şi suferinţă. Fară să imi dau seama am atins părul ei… fiul nostru, a intrat brusc în camera noastră şi a spus: “Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe” … pentru el devenise un moment fundamental al vieţii sale.

Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. Am inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit… Am vrut să plâng.

Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus: “Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitatea cu tine”.

Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina. Sotia mea a ramas acasa. M-am dus la muncă… dar la un moment dat am trecut prin fata casei lui Ana m-am oprit… şi am fugit în sus pe scări… ea m-ia deschis uşa şi i-am spus: “Iarta-ma… dar nu vreau sa divorţez de soţia mea”…

S-a uitat la mine şi a spus: “Eşti nebun?”

I-am răspuns: “Nu… e doar că îmi place soţia mea… a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat… dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele!”

Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata. Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori. I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: “Ce vreti sa scrieti pe bilet?”

Eu i-am raspuns: “Nu imi pasă de nimic, dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti!”

Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze… dar soţia mea… era pe podea jos… moarta.

Ea lupta impotriva cancerului! Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla… am fost ocupat cu Ana. Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca ea ştia că era pe moarte. “Deci… ca fiul nostru să nu sufere traume, i-a rămas imprimat în memorie… ca are un tată minunat şi o mamă iubitoare!”

Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie… nu casa… nu masina… nu bani… acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta.

Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită… intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste.

Se intampla cateodata sa nu ne dam seama de comoara ce o avem langa noi, pana cand o pierdem...iar atunci e prea tarziu!

Imparatul si soimii

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.