Adevaratele valori ale vietii

În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.'' Trebuie să-ţi vorbesc'' Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei .... acea tristeţe care imi blocheaza gura ...mi-am facut curaj şi i-am spus: '' Vreau sa divorţam'' .Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:'' De ce?''. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea.Eu ştiam ca ea vroia să înţele

agă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ....a pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana! Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea ... am fost aşa de trist ... m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care aspune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi '' Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!''. Mă simnt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile .... dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita .... ideea de divorţ a inceput să devină realitate.Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor ... scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare ... am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou ... M-am întors şi am continuat să dorm. Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a " accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina ...si nici magazinul.Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat raţionamentul său a fost simplu:'' Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu terebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.'' Am fost de acord, cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere. '' Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. ... dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire''.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.'' Indiferent de ceea ce trucuri a inventat soţia ta ... spune-i ca esti al meu'' . De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea .... am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele .... Ea a închis ochii şi a spus încet:. '' Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog'' . Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.A doua zi, am fost mai relaxat ... ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea.Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat .... am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ....! M-am intrebat: "ce am făcut de am reduso, astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil .... , pentru ca urma sa ne apropia mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!. Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede.Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera.Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul,, şi a zis:'' Hainele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate ... Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie ... prea multă durere şi suferinţă.Fară să imi dau seama am atins părul ei ... fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. A, inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit ... ... Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine''. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina.Sotia mea a ramas a casa.M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări ... ea mia deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu .. e doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata.Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? '':'' Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ...... a fost pe jos ... morta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana.Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca,ea ştia că era pe moarte. ''Deci... ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorieca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. ''
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa .... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem....

CAPITALISMUL= EXPLOATAREA OMULUI DE CATRE OM

Chiar credeti ca merita sa va dati viata pentru locul de munca si firma la care lucrati? In mod sigur sefii de multinationale asta vor, ca voi sa produceti cat mai multi bani pt. ei, iar ei sa va rasplateasca cu un salariu cat mai mic, desi pt voi poate parea fabulos. Daca va imbolnaviti din cauza jobului, seful nu va va da prea mult concediu medical, iar daca dupa revenirea la munca nu munciti cu randamentul de dinainte de imbolnavire sunt sanse mari sa va pierdeti locul de munca. 
Deci daca lucrezi intr-o multinationala  sau o alta firma si te imbolnavesti, e posibil sa iti pierzi locul de munca daca nu mai poti munci la fel de bine.Pentru ca "managerii" capitalisti nu se uita deloc la calitatea ta de om si il intereseaza doar latura ta robotica de muncitor. 
     Nicolae Ceausescu spunea cu mult timp in urma ca definitia Capitalismului este "exploatarea omului de catre om". Cred ca este foarte adevarat .Acum, in tara noastra, banii nu se mai fac din industrie sau din  expoatari miniere. Nu se mai produce nimic, in schimb firmele din Bucuresti muncesc de zor.  Ce???    Pai expoateaza angajatii la maxim sa produca bani.   Exemple ar fi cu agentii de vanzari care au target si alearga ca cersetorii dupa clienti, pentru ca firmele la care lucreza nu sunt in stare sa le puna la dispozitie macar o baza de date cu   potentiali clienti.
Sunt tot felul de joburi pe la firme de consultanta, toate cu denumirea in engleza ca sa sune mai interesant,
tot felul de agenti imobiliari, agenti de vanzari, brokeri de asigurari,  vanzari prin call center  ...etc., toti muncesc pentru firme la care ei produc multi bani, tin firmele in spate, dar firma le intoarce spatele daca se imbolnavesc, sau daca pur si simplu nu mai dau randamentul de dinainte.
Chiar daca pare ca salariul este bun si iti ajunge ca sa traiesti decent, nu se merita sa fii sclav la vreo multinationala!

P.S. :BANCILE SI MULTINATIONALELE AU SCLAVAGIT ROMANIA!

Multinationalele va platesc, iar voi va dati viata pentru ele...

Alina Dijmărescu, fiica fostului ministru de finanţe Eugen Dijmărescu, a fost găsită moartă într-o cameră de hotel din insula Okinawa, în Japonia. Potrivit Mediafax, cauza decesului a fost un atac de cord survenit în urma activităţii profesionale extrem de intense depuse de tânără în ultimii ani. Iar cazul Alinei nu este singular.

 

Alina Dijmarescu, fiica lui Eugen Dijmarescu, gasita moarta intr-o camera de hotel din Japonia / FOTO: inpolitics.ro

Raluca Stroescu

MOARTEA Alinei Dijmărescu. EPUIZAREA la MUNCĂ a ucis-o pe fiica fostului ministru Dijmărescu

Tânăra se stabilise în Japonia încă din perioada când tatăl ei era ambasador. Manager de succes, avea două slujbe şi anul acesta ar fi împlinit 37 de ani. Cazul nu este ceva nou pentru japonezi. Încă din anii '70 ei au descoperit acest fenomen şi l-au numit "karoshi", care se traduce prin "moarte în urma suprasolicitarii de la muncă".


În 2007, în România, un prim semnal public de alarmă privind epuizarea prin muncă a fost lansat de cazul Ralucăi Stroescu. Tânăra de 31 de ani, angajata unei firme de audit din Bucureşti, a fost găsită moartă în casa sa după ce în ultimele trei săptămâni lucrase zi şi noapte la un proiect important.


Deşi s-a spus că tânăra ar fi suferit de diabet sau anorexie, prietenii ei au susţinut că munca intensă a ucis-o. Raportul medico-legal anunţa că Raluca Stroescu a murit ca urmare a unor tulburări cardiace, pe fondul unei scăderi accentuate a greutăţii.


Trei ani mai târziu, Ramona Cîciu, în vârstă de 34 de ani, a murit la serviciu în urma unui stop cardiac, familia ei susţinând că a fost ucisă de stres şi epuizare. Mamă a doi gemeni, a făcut stop cardio-respirator la birou, în faţa calculatorului.


Medicii de pe Ambulanţă sosiţi la faţa locului au reuşit să o resusciteze după câteva zeci de minute, timp în care pacienta a fost ventilată artificial. La spital a fost operată pe creier dar după două zile, femeia a murit, pe 13 martie 2010. Ramona lucra ca programator la o firmă din capitală.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/moartea-alinei-dijmarescu-epuizarea-la-munca-a-ucis-o-pe-fiica-fostului-ministru-dijmarescu_948538.html#ixzz1wZA1Ng00

Ce e facebook?

Acest mesaj este adresat tuturor celor care utilizează
" FACEBOOK " sau doresc să-l utilizeze.
FACEBOOK este o CAPCANĂ !
Acest sistem nu a fost creat doar pentru PLĂCEREA DVS; numai cei naivi pot crede asta !
O mică reamintire. Este totdeauna bine de ştiut !

În spatele FACEBOOK se află o imensă afacere, pentru care materia primă o constituie chiar VIAŢA DVS !
Mesajul care urmează este un avertisment referitor la FACEBOOK.
Este bine să fiţi în cunoştinţă de cauză.

FACEBOOK este cea mai mare reţea de "socializare" din lume, având peste 300 de milioane (in anul 2011, peste 700 de milioane) de utilizatori înregistraţi. Peste tot se tinde ca FACEBOOK să fie utilizat conform legilor locale ale fiecărei ţări, or în realitate FACEBOOK este o societate californiană care funcţionează după legislaţia Californiei (diferită chiar şi de cea americană). Aceasta înseamnă că tot ceea ce dvs plasaţi pe FACEBOOK va fi arhivat în mod LEGAL într-o bază de date enormă (fotografii, clipuri, conversaţii, discuţii, documente, texte etc.) şi păstrat acolo chiar dacă dvs le ştergeţi !
Şi, încă o dată, procedând astfel FACEBOOK este în perfectă legalitate !
De altfel, toţi utilizatorii FACEBOOK şi-au dat acordul pentru ca datele lor personale să fie înregistrate, conservate şi utilizate în orice scop. Vă surprinde? Şi dvs, înainte de a utiliza FACEBOOK vi se cere un clic pe "accept condiţiile", şi ca de obicei nu le citiţi cu atenţie...
Este ştiut că FACEBOOK este un site gratuit. Mă veţi întreba: de unde ia FACEBOOK banii pe care îi consumă pentru remunerarea celor angajaţi sau a colaboratorilor, pentru plata brevetelor pe care le înregistrează etc. Răspunsul este simplu: actualmente un număr foarte mare de firme cumpără dreptul de a consulta arhivele FACEBOOK, de unde pot obţine date care îi interesează. Chiar şi serviciile de apărare sau poliţia apelează la această arhivă în cursul anchetelor pe care le întreprind.
Fiţi atenţi ! Greşelile dvs de tinereţe nu trebuie să devină imposibil de şters !
Evitaţi orice fel de poze compromiţătoare (cu alcool, ţigarete, droguri, fotografii tendenţioase, intime, vulgare etc.), insulte (căci acestea pot servi ca probe în justiţie), informaţii / date personale sau private, chiar în relaţiile cu prieteni apropiaţi... "Prietenii de azi pot deveni duşmanii de mâine".
Şi toate acestea sunt valabile şi pentru documente ale prietenilor: mulţi adolescenţi pun pe FACEBOOK poze de-ale prietenilor în ideea că aceştia nu vor fi deranjaţi, chiar dacă unii sunt minori şi ar avea nevoie de acordul părinţilor...
Cereţi totdeauna consimţământul persoanei a cărei poză o postaţi pe FACEBOOK

Nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, nu puteţi spune în instanţă "nu am ştiut" !

În concluzie, folosiţi cum doriţi aceste informaţii.
Cel puţin sunteţi prevenit(a) !
De altfel, se poate pune şi întrebarea de principiu în legătură cu FACEBOOK:
La ce foloseşte o asemenea exhibare a vieţii private?

FACEŢI SĂ CIRCULE ACEST MESAJ !
NU VĂ VA LUA DECÂT CÂTEVA MINUTE, VEŢI FI MAI LINIŞTIT ŞI DVS, CA ŞI CORESPONDENŢII DVS
MULŢUMESC

Casa tamplarului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea
patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul
era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de
familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi
ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai
punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea
scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui
tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste
propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce
e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai
ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu
ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura
sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o
faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce faci, te
face!

Lipsa iubirii genereaza pacatele

"Mami!? - Da mami. - Ce sunt astea? - Bătături. - Ce sunt acelea bătături? - Moare pielea şi se face aşa.. bătături. - De ce moare pielea? - Toate celulele mor în timp. - O să murim şi noi? - Da mami.. - De ce? - Toţi murim. - De ce? - Din cauza păcatelor, îmbătrânim şi murim. - Ce sunt acelea păcate? - Când nu iubeşti, orice poate fi păcat. - Ce înseamnă să iubeşti? - E atunci când nu contează cum e un om, îţi place de el oricum şi îl accepţi. - Înseamnă că tu şi tati n-o să muriţi niciodată! - Eh.. - Ce bine!"

Povestea ferestrelor sparte

O casă obişnuiă. S-a conservat bine deşi era de ani de zile nelocuită…

Însă, într-o zi, cineva sau poate vântul, a spart o fereastră. Nu a avut cine să o înlocuiască imediat.

Ferestrele au fost sparte una câte una şi în câteva săptămâni casa a fost complet vandalizată, tot felul de persoane dubioase au stat în ea şi a devenit încet, încet un focar insalubru şi un punct de infracţionalitate.

"Povestea Ferestrelor sparte" ne arată că oamenii tind să se comporte în funcţie de mediul în care traiesc