Cum sa facem binele...

Un comandant cu inima buna, trecand printre randurile de soldati,a observat ca unul dintre cei mai viteji capitani avea pentru ca era sarac, un cal foarte slab.
Il chema in ascuns pe capitan.Il intreba de una,de alta…In cele din urma comandantul zise:
“Capitane,iti cer un serviciu.Stii…nu mai sunt de treizeci de ani,nu mai pot incaleca usor pe caii prea iuti. Insa calul dumitale,ptr ca e marunt, mi se potriveste de minune.N-ai vrea sa mi-l dai mie?”
Capitanul, crezand ca-i face comandantului un serviciu,bucuros a incuviintat.
A primit imediat in schimb unul dintre cei mai buni cai din armata.

Sa facem binele in ascuns ca si Dumnezeu.sa ne rasplateasca in ascuns.
De facem binele la vedere,primim plata doar din laudele oamenilor!De la Dumnezeu nu mai primim nimic!

Povestea FMI

La un moment dat, Bula ajunge intr-o mare criza de bani. Se gandi sa mearga la vecinul lui evreu Itic si sa-i ceara 2 lei, ca imprumut pana la primavara.
Itic il asculta atent, apoi ii zise:
-Bine, iti dau 2 lei imprumut pana la primavara, dar imi lasi toporul
ca zalog, iar la primavara imi dai 4 lei inapoi, altfel nu ne invoim. E bine?
Mai de voie, mai de nevoie, intr-un final Bula se invoi. Lasa toporul ca zalog, lua banii si dadu sa plece.
Insa Itic il striga:
-Bai Bula!Ia fii atent la mine, la ce m-am gandit. La primavara stiu ca o sa-ti fie greu sa-mi dai inapoi cei 4 lei, ca iarna e lunga si grea, asa ca stii ce? Ia da tu acum 2 lei inapoi, si la primavara iti mai raman de dat doar 2 lei, ce zici, o sa-ti fie mai usor?
Bula se gandi putin si recunoscu, in sinea lui, ca Itic are dreptate si ca uite, e un vecin adevarat, asa ca se invoi, ii dete inapoi cei 2 lei si pleca acasa ceva mai usurat.
Insa pe drum tot calcula:
-Hmmm! Bani nu am, topor nu am, insa m-am ales cu o datorie de 2 lei, si totusi nu a fost nimic in neregula...!

PS: azi, Itic si-a schimbat numele si acum se numeste FMI!

Un bun vanzator

Mutandu-se in alt oras, un tanar s-a dus sa isi caute un loc de munca la un mare supermagazin.
- Ai ceva experienta in vanzari? l-a intrebat directorul.
- Da, i-a raspuns tanarul. Acasa am fost comis voiajor. Dupa ce l-a masurat lung din priviri, directorul s-a hotarat sa ii acorde o sansa.
Sfarsitul interviului a fost:
- Ei bine... incepi lucrul de maine. Voi veni la inchidere sa vad cum te-ai descurcat.
Prima zi de munca a fost grea, dar tanarul nostru a depasit-o. La ora inchiderii, directorul a coborat si...
- Cate vanzari ai facut astazi?
- Una singura.
- Doar una?! Azi ai avut un singur client! Media echipei noastre de vanzari este de 20 sau 30 pe zi. Cat de mare a fost vanzarea?
- 340.000 de euro.
- 340.000 de euro?! Dar ce i-ai vandut?
- Prima data i-am vandut un carlig de pescuit de marime mica. A doua oara unul mediu. Apoi unul mare. Dupa aceea o undita echipata cu mulineta. L-am intrebat unde se duce la pescuit si mi-a raspuns: "La mare". I-am spus ca pentru
asta are nevoie de o barca, asa ca ne-am dus la departamentul de barci si i-am vandut una cu motor dublu... Apoi mi-a zis ca nu crede ca masina lui va avea forta sa o traga. Asa ca l-am dus la departamentul auto si i-am vandut un Jeep 4X4.
Directorul era inmarmurit:
- Vrei sa-mi spui ca unui tip care a venit aici sa cumpere un carlig de pescuit i-ai vandut o barca si o masina?!
Tanarul:
- Nu, nu... el venise sa cumpere o cutie de absorbante pentru sotia lui. Si atunci i-am spus: "Ei bine, din moment ce weekend-ul tau e stricat, n-ar fi mai intelept sa te duci la pescuit?"

Vestimentatia in biserica

Intr-o biserica se intampla sa vina cu regularitate un batranel in haine ponosite. Lumea, evident, se imbraca frumos la biserica, isi lua – vorba ceea – hainele de duminica. Batranelului in schimb parea sa nu-i pese. Haina murdara, prafuita, pantaloni patati… Asa ca oamenii au inceput sa fie deranjati de treaba asta si i-au spus popii. Popa a promis sa se ocupe de problema. Asa ca l-a luat pe batranel deoparte si i-a zis:
“Tu stii cum ar trebui sa vina imbracati oamenii la noi la biserica?”
“Nu stiu parinte.”
“Pai uite, deseara, cand iti faci rugaciunea, intreaba-l pe Dumnezeu cum ar trebui sa fie imbracati oamenii care intra in biserica asta”
“Bine parinte”
A doua zi, batranelul apare la biserica in aceleasi haine. Popa il intreaba:
“L-ai intrebat pe Dumnezeu cum sa te imbraci?”
“L-am intrebat, parinte.”
“Si ce-a zis Dumnezeu?”
“A zis ca habar n-are. El n-a fost niciodata in biserica asta."

Românii, adepţi ai principiului „Crede şi nu cerceta!"

Pentru români este mai importantă credinţa decât cunoaşterea. Poporul român este în faza în care minunile sunt o modalitate de a rezolva totul. Este de fapt o mentalitate de dependenţă pe care poporul român o are dintotdeauna. Acest lucru arată că, de fapt, comunitatea este foarte slabă mergând până la faptul că se aşteaptă totul de la instituţiile statului, totul dintr-o slăbiciune organică. Nu sunt diferenţe mari între zona rurală şi cea urbană pentru că se merge pe principiul „Crede şi nu cerceta!". Iar aceasta nu ţine de transdescendenţă, ci de idolatrie. E complicat să fii responsabil, să obţii ceva prin efort, prin muncă, să-ţi asumi responsabilităţi, dar în schimb este mai uşor să apelezi la miraculos, indiferent dacă vorbim despre muncă, sănătate sau alte probleme. Poporul român este la stadiul magic, al copilăriei. Aşa că între Maglavitul de-acum 60 de ani şi Bucureştiul de astăzi nu este nicio deosebire.

Hanibal Dumitraşcu
sociolog

putina filosofie...

"Casa pe care o credeai a ta, nu e decat o casa de om in genere…iubirea ta, nu e decat o poveste a speciei.Totul devine spectral si evanescent o clipa.”(Georg Wilhelm Friedrich HEGEL-Fenomenologia spiritului)

Puterea rugaciunii

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti. Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea. Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie? Louise a raspuns: Da, domnule. O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata. Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa: "Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale." Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune. PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune. Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata. Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre. Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin. Trimiteti, va rog, acest mesaj si altora. Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis. Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata.