Haina nu face pe om

Un cercetator stiintific se urca intr-un taxi. Taximetristul il apostrofeaza:
- Hei, vezi ca mi-ai atins calculatorul!
- Ce calculator, dom'le?
- Pai...de unde esti tu de ...
- De la tara.
- Cum sa...cate clase ai? Zise taximetristul masurandu-l din cap pana in picioare.
- 4 clase
- Si cum te descurci? Lucrezi undeva?
- Pe unde apuc. Sap si eu pe unde pot...
- Nu stiu cum sa iti zic...Dar e greu sa faci o scoala. Sa inveti, sa te tii de treaba...imi pare rau ca n-ai avut noroc in viata. Asta e!
Auzind acestea, cercetatorul ii zice:
- Mata ai auzit in ce se masoara cuplul motor? Dar cifra octanica stii ce e? Sau cat e potentialul de strapungere a aerului uscat? Ce inseamna raportul de compresie? Cum se calculeaza lucrul mecanic?
Si ii explica fiecare notiune in parte.
Taximetristul ramase masca si ii zice:
- Dom'le, da' cine esti tu?
Clientul i-a raspuns implacabil:
- Profesor de motoare.

Logica in scoala

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?” Un student a raspuns ferm: “Da!” Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?” Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica. Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista? Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?” Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.” “Si, continua studentul, intunericul exista”? “Bineinteles!” raspunse profesorul. De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.” In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?” Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.” “Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!” Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica si nu mai spuse nimic. Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.

Oră de gramatică pe facebook: mesajul unei doamne profesoare către elevii săi

"Dragi elevi,
Deși vă bat cam 9 ore pe săptămână la cap, știu că nimic nu are un mai mare impact asupra voastră ca facebook-ul și ale lui postări. Prin urmare:

Corect este „frumoaso!” nu „frumoas-o!” și deja știți din melodia lui Krem cine are cratimă.
„Doar” se foloseşte cu forma pozitivă a verbului, iar „decât” cu cea negativă. (Ea are 25 de ani. Nu are decât 2 lei în buzunar.) Adverbul „decât” se mai folosește și atunci când construim propoziții comparative de inegalitate. (Antonia este mai deșteaptă decât Inna.)
Atunci când vreți să fiți amabili cu doamnele și/sau domnișoarele, nu vă adresați cu „dragele mele”. Tocmai le-ați făcut maşini care scot apa de pe fundul unui râu. Corect este „dragile”.
Atunci când planificați o ieșire la o cafenea sau la o cofetărie este impropriu să spuneți „căutăm locaţie”. Pentru că nu închiriați clădirea ca să vă petreceți restul zilelor acolo, ci beți doar un suc (nu altceva, sper). „Locaţie” înseamnă spaţiu pentru închiriat.
Corect este „Ce faci, păpușă?” nu „Ce faci, păpușe?” „Ă”-ul din final nu este ţărănesc, aşa cum v-ați fi aşteptat. Sfatul meu este să găsiți un apelativ ceva mai original (mai speşăl) dacă nu vreți să vi se răspundă cu „Bine, păpușel.” plus un ghiozdan sau o geantă în cap.
„Serviciu” şi nu „servici” – fie că e vorba despre locul unde vă veți câştiga pâinea (dacă promovați examenul de evaluare națională) sau serviciul de cafea pe care mama îl va arunca în capul vostru, pe lângă alte obiecte avute la îndemână (dacă nu îl promovați).
Structura „Vizavi de problema discutată anterior...” poate fi tradusă doar aşa: „peste stradă de problema discutată anterior...”. Pentru că „vizavi” nu înseamnă decât „peste stradă”, contrar părerii că un cuvânt de origine franceză poate fi abuzat cum avem noi chef. Dacă nu aveți probleme peste stradă, nu-l folosiți.
„Să aibă” şi nu „să aibe”. Ca să nu mai vorbim de şi mai urâciosul „să aive”. De asemenea, „Vroiam să vă rog să mă învoiți...” este greşit. „Voiai” să spui ceva, iar eu voiam să te exprimi corect și să fii prezent la oră.
Ştiți momentele alea în care cuvântul pe care îl scrieți are ca ultimă literă un „i” şi voi nu știți dacă trebuie să stea singur sau să îşi mai aducă vreo 2-3 prieteni? Ei bine, totul este ştiinţă.
Pentru a nu fi incult, trebuie să citeşti.
Nu fi nerăbdător, fii precaut.
Nu e important a şti câte postări sunt pe facebook într-o zi, ci este important să ştii lecțiile la limba română.
Verbul „a fi”, de obicei, dă cea mai mare bătaie de cap - „A fi sau a nu fi corigent, aceasta-i întrebarea”.
Se scrie „fii”, cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.
În rest e „fi”, cu un singur i:
- infinitiv: a fi;
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!;
- condiţional prezent: aş fi, ai fi;
- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut;
- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut;
- viitor: voi fi, vei fi;
- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinenţa de plural) şi la plural articulat -iii: copil – copii – copiii.
Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât).
Structura „Aveţi detalii în ataşament” se regăsește în aproape toate mail-urile. Există o problemă totuşi: ataşament înseamnă „afecţiune (puternică şi durabilă) faţă de cineva sau ceva. – Din fr. attachement.” Aşa că dacă nu vreți să includeți sentimentele în afaceri poate schimbați structura în "Aveți detalii în fișierul atașat" atunci când vă veți depune CV-urile."

Cele 4 lucruri ce nu pot fi recuprate

O tânără doamnă aştepta avionul în camera de îmbarcare a unui mare aeroport. Pentru că trebuia să aştepte multe ore, îşi cumpăra o carte pentru a-i trece timpul, şi un pachet de fursecuri.
S-a aşezat în fotoliu în cameră VIP a aeroportului, că să se poată odihni şi citi liniştită. Lângă fotoliul unde era pachetul de fursecuri, s-a aşezat un domn şi-a deschis o revistă şi a început să citească. Când a luat prima prăjitură, bărbatul a luat şi el una. S-a simţit iritată dar nu a spus nimic. S-a gândit numai: “ah ce tupeu! Dacă aş fi fost nervoasă l-aş fi lovit pentru îndrăzneală!”.
Pentru fiecare prăjitură pe care o luă, bărbatul luă şi el una. Asta o înfuria dar nu vroia să provoace o scenă. Când a mai rămas numai o prăjitură s-a gândit: “Ce o să facă nesimţitul asta acuma?”
Apoi bărbatul, luând ultima prăjitură, o împarte în două şi îi da ei jumătate. Ah! Era prea mult! Era foarte nervoasă acum! Şi-a luat rapid cartea, lucrurile şi s-a îndreptat că o furtună spre locul de îmbarcare. Când s-a aşezat la locul ei în avion, şi-a luat poşeta să-şi caute ochelarii, şi spre surpriză ei pachetul ei de prăjituri era acolo, neatins şi nedeschis.
I-a fost foarte ruşine!
Şi-a dat seamă că a gresit!
A uitat că prăjiturile ei erau în poşeta. Bărbatul a împărţit prăjiturile cu ea fără ură sau rautatea..în timp ce ea era nervoasă, gândind că ea şi-a împărţit prăjiturile cu el. Şi acum nu mai era nici o şansa de a explică sau de a-şi cere scuze.
Morală poveştii
Există 4 lucruri pe care nu le poţi recupera:
1. Piatra după ce e aruncată;
2. Cuvântul după ce e spus;
3. Ocazia după ce ai pierdut-o;
4. Timpul după trecerea lui.

Perfectiune...

Un om a decis sa se casatoreasca. Dar el a dorit ca sotia sa sa fie o femeie perfecta.
La inceput, el a gasit o femeie frumoasa, dar in curand a constatat ca ii lipseste spiritualitatea.
Apoi, el a intalnit o femeie de mare spiritualitate, dar nu a fost frumoasa.
In cele din urma, el a gasit-o. A fost femeia perfecta – spirituala, gratioasa, frumoasa, fermecatoare, intr-un cuvant – perfecta.
Dar, din pacate, ei nu au reusit sa aiba o relatie lunga – ea a fost in cautarea barbatului perfect.

Surogate

- în loc de Înviere – iepuraș
- în loc de slujire – serviciu religios - job
- în loc de părinte – popă
- în loc de familie creștină – cuplu
- în loc de mamă – bonă
- în loc de prunci – planing familial
- în loc post – dietă
- în loc de carne – soia
- în loc de metanii – fitnes
- în loc de Nașterea Domnului – Moș Crăciun
- în loc de Christmass – Xmas
- în loc de gust, culoare si parfum - arome identic naturale, E-uri şi aditivi
- în loc de ţesături – poliesteri
- în loc de prieteni adevăraţi – amici virtuali
- în loc de cultură generală – google
- în loc de carte – film artistic
- în loc de rugăciune în biserică – Trinitas
- în loc de emoţie firească – extraveral
- în loc de curaj și mărturisire– comentarii răutăcioase din spatele unui nick-name
- în loc de modele creştinești – vedete lumești
- în loc de frumuseţe – bisturiu, implanturi, injecţii cu botox sau steroizi
- în loc de spovedanie si duhovnic – psihoterapie și psihoterapeut

Și atunci vin și întreb, în loc de un loc în Impărăția lui Dumnezeu ... Oare ce vom primi?

NOI SUNTEM....CINE SUNTEM NOI?

Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii inalte la titlul de popor ales.

În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii..etc.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa..chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.

Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Începând cu anul 1995, dupa studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.

În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).

Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.

Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale...etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.

Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.
România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.

Bibliografie:
- Augustin Deac - Istoria Adevărului Istoric
- P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regăsit
- Nicolae Densuşianu - Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5
- Cornel Bârsan - Revanşa Daciei